Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Clipa cea repde

„Acum toate sunt ultra, toate ne depășesc încontinuu, în gândire ca și în acțiune. Nimeni nu se mai cunoaște pe sine, nimeni nu pricepe mediul în care e scufundat, nici sentimentul pe care-l prelucrează.” Vorbă a lui Goethe (una din ele, de la 1825!). (Găsită în: Dinu Flămând, Intimitatea textului, Ed.Eminescu 1985).

Reclame

octombrie 2, 2018 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

MGCR

Acum vreo trei ani, când juniorul mic era pe-a șasea, s-a împotmolit cu rezumatul unei lecturi suplimentare și mi-a cerut ajutorul. V-a cerut-o toaaată?! Toaaată! Of, da-i lungă, am citit-o demult, trebuie s-o recitesc! Ne ocupăm în weekend. Și m-am pus pe citit! Și am citit și-am râs, și-am râsu plânsu, și am fost extaziat. Nu știu dacă și în alte culturi s-a mai întâmplat așa ceva, dar aș numi treaba asta MGCR, Marea Greșeală a Culturii Române. Să faci din Cartea asta piatră de poticnire pentru atâtea generații de cititori, care au ajuns să urască lectura din pricina ei, e culmea nepriceperii și a ghinionului. Cred că cineva a avut ceva cu omulețul acela genial că i-a făcut pocinogul ăsta. O colegă, de naționalitate maghiară, îmi povestea cum, în excursie prin Nordul Moldovei, și-a cumpărat cartea de acolo de unde trebuie, de la Humulești și a citit-o imediat. Spune că în viața ei nu a avut o asemenea relație cu vreo altă carte! Ladies and gentlemen, Amintirile – The Book! Rocks forever!

martie 28, 2018 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

Meteosensibilitate

Ploaia de azi mi-a reactivat fisura din talpa pantofului drept.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | 8 comentarii

Serviciul ca voinţă şi reprezentare

Trebuie să fac un efort de voinţă ca să-mi reprezint ce am de făcut.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Noaptea Zilei Muzeelor

Nu mă duc noaptea, gratis, la muzeu până când nu o voi putea face ziua, pe bani. Să vă povestesc

Cu vreo doi ani în urmă, juniorul mic și-a descoperit vocația picturii și m-a rugat să-l însoțesc într-o vizită la galeria de artă a muzeului județean din Arad, într-o vineri, pe la două jumătate.

Ce să zic! Şoc, groază şi revoltă am stârnit în doamna peste care am dat acolo. „Am vrea să vizităm galeria de artă.”. „Pe toaaaatăă?!?!!!!”

Realizând instantaneu că am făcut o mare greșeală – nu te duci aşa fără să anunţi, nu-ştiu-ce – am bătut repede în retragere :

„Nuuuuu!!!! Nu.” (cum ne-am putea permite un asemenea afront?). „Doar expoziţia nu-mai-ştiu-care”, al cărei afiş îl văzusem expus la poartă.

Ne-am trezit apoi conduşi pe nişte culoare reci şi înfricoşătoare, în timp ce regretam cumplit ipostaza jenantă în care mă pusesem, fără minte. Să mai asculţi de copii!

La un moment dat, a deschis o uşă şi am dat peste un domn care, la bustul gol, pe mijlocul culoarului se spăla pe dinţi. Clar picasem într-un moment nepotrivit.

Am ajuns, în cele din urmă, şi în îndepărtata sală cu expoziţia. Excentrici vizitatori picaţi din lună, am savurat în tăcere măiastra expresivitate a lucrărilor expuse, reculegându-ne în intimitatea noastră familială, întru-cât doamna ne lăsase singuri.

Când ne-am făcut curaj să ieşim din sală şi să dăm ochii cu cerberul nostru, ne-am trezit intraţi pe mâinile unei colege mai binevoitoare a acesteia (acestuia?), atrasă probabil de vestea de neînchipuit a unor vizitatori, vrând probabil să se convingă cu proprii ei ochi de realitatea prezenţei noastre.

Amabilă, aceasta ne-a mai deschis o sală, cu o altă expoziţie, de care nu ştiam. Mă rog.

Am scăpat în cele din urmă din clădire şi nu am mai vorbit niciodată despre experienţa trăită acolo.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

La o pisică

Când eram copil, eram înconjurat doar de arhetipuri, chestii cu care mă întâlneam pentru prima oară.

Când începi să te gândeşti la… plecare (un ardelean nu lasă nimic pe ultima clipă), tot aşa, pentru că poate le vezi pentru ultima oară.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | 6 comentarii

Pe Strada Horia

Strada Horia e orientată spre est-sud-est, dar în unele dimineţi de august răsăritul o inundă de lumină.

Tocmai ieșisem din patiserie și țineam în mână croissant-ul, ridicat la nivelul potrivit oficierii actului sacrificial căruia îi fusese consacrat, când am constatat că razele soarelui s-au încrucișat şi s-au concentrat în vârful lui, captate în transparența foetajă a acestuia.

Pentru a ajunge acolo, în triunghiul superior al croissant-ului, razele soarelui porniseră de la orizontul înverzit de vegetaţia riverană a Mureşului, străbătuseră culoarul optic mărginit de Palatul Culturii, Palatul Administrativ, Palatul Finanţelor, inundaseră Piaţa Sfatului şi îşi reveniseră la o structură fasciculară pe Horia, structură flancată de Palatul Neumann şi de sediul fostei bănci Victoria, oprindu-se în final pe retina mea, în imagine micşorată, răsturnată şi interiorizată.

Pentru a nu rata sinestezia momentului, am muşcat repede colţul în-sorit al croissant-ului, profană cuminecătură urbană, impărtăşindu-mă de realitatea istorică a acestei comunităţi, de spiritualitatea ei revelată în înţelepciunea senină a geometriei sale arhitectonice, care, ajunsă în corpul meu de funcţionar public mergând la serviciu, urma să-şi transfere transparenţa şi înţelepciunea, în toată structura bazelor de date comunitare, tabele, atribute şi relaţii, imagine multidimensională a chipului ei de acum.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

La aniversară

La aniversară, îmi dedic mie însumi

Alexandru Macedonski

Rondelul lunii

Deşi pe cer e-aceeaşi lună —
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieţii ce mă-mbată —
E azi o altfel de minciună.

Ca şi atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Şi-n cer zâmbeşte-aceeaşi lună —
Dar unde e cea de-altădată?

A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Şi cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deşi pe cer e-aceeaşi lună.

şi doi:

„Zice așa o povestioară zen. Un călugăr se plimba pe un munte când s-a întâlnit cu un tigru înfricoșător. A rupt-o la fugă până a ajuns pe marginea unei râpe. S-a gândit că asta poate fi salvarea lui, să se arunce în gol, doar că jos erau nu unul, ci 10 tigri. Suspendat pe marginea prăpastiei, călugărul a văzut că are la îndemână o căpșună coaptă și foarte ademenitoare. A întins mâna și a mâncat-o cu multă plăcere.”

sursa:
https://www.facebook.com/anamaria.caia/posts/10154985697514359?pnref=story

No automatic alt text available.

ianuarie 12, 2017 Posted by | Uncategorized | 8 comentarii

Dacă doriţi să recitiţi

Din Dylan Thomas.
Satisfaction Garanteed

https://beausergent.wordpress.com/craciun-in-tara-galilor/

decembrie 23, 2016 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Cadouri ambalate

o observație cu miez

Al Phagora

Demult am fost învățați că Moșul Nicolae sau Moșul Crăciun ”nu există”, iar cadourile care apar peste noapte sunt puse pe furiș de părinți sau alți binevoitori. Ceea ce este destul de inexact. Părinții sunt responsabili doar pentru ambalajul cadoului, pentru învelișul lui atât de frumos uneori. Miezul cadoului, la care ajungem după ce-l despachetăm, e însă de la Moșul.

cadou

(sursa imaginii: freepik.com)

Vezi articolul original

decembrie 5, 2016 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu