Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

pe text

Din OUG 13.
(1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, cu stiinta, indeplineste un act prin incalcarea unor dispozitii exprese dintr-o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta a Guvernului […] si prin aceasta cauzeaza o paguba materiala […] se pedepseste […].
(2) Fapta functionarului public care, in exercitarea serviciului, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate […] se pedepseste […].
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative.”

(Postare doar ca baza pentru eventuale discutii.)

Later edit.

dacă prietenii de pe facebook ori de pe wordpress nu ştiu, atunci Dumnezeu ştie că nu am dat unfriend nimănui in ultimele zile (or ever), ba chiar mi-am imbogatit lista prietenilor cu persoane de păreri contrare celor ale mele (cărora le mulţumesc atât pentru acceptarea prieteniei cât şi pentru faptul că, fiind ei de altă părere decât mine, îmi permit, astfel, să greşesc, fiind liniştit că dacă eu sunt în eroare, atunci există o parte a societăţii româneşti care poate participa activ la indreptarea societăţii pe calea cea bună, spre un ideal de prosperitate şi dreptate socială).
cu o excepţie, poate, toate postările mele pe tema OUG 13 fost centrate pe nevoia de a ni se explica in mod convingător de către guvern de ce sunt bune prevederile din ordonanţă.
am adunat mai sus câteva prevederi ale ordonanţei, pentru că orice discuţie trebuie făcută pe text.
de asemenea, nu am participat efectiv la niciun protest, intrucât soţia mea, aflată într-o stare de sănătate serios periclitată, m-a rugat să nu o fac. au făcut-o, însă, copiii mei.

mi-ar fi plăcut ca demonstranţii să se limiteze la a protesta impotriva prevederilor ordonanţei, dar era imposibil, pentru că ordonanţele nu s-au scris singure şi era normal ca protestatarii să se indrepte şi impotriva autorilor şi susţinătorilor ei.

 

resimt, însă, ca dureros de nedrepte acuzaţiile care li se aduc participanţilor la protest.

Februarie 10, 2017 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

La aniversară

La aniversară, îmi dedic mie însumi

Alexandru Macedonski

Rondelul lunii

Deşi pe cer e-aceeaşi lună —
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieţii ce mă-mbată —
E azi o altfel de minciună.

Ca şi atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Şi-n cer zâmbeşte-aceeaşi lună —
Dar unde e cea de-altădată?

A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Şi cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deşi pe cer e-aceeaşi lună.

şi doi:

„Zice așa o povestioară zen. Un călugăr se plimba pe un munte când s-a întâlnit cu un tigru înfricoșător. A rupt-o la fugă până a ajuns pe marginea unei râpe. S-a gândit că asta poate fi salvarea lui, să se arunce în gol, doar că jos erau nu unul, ci 10 tigri. Suspendat pe marginea prăpastiei, călugărul a văzut că are la îndemână o căpșună coaptă și foarte ademenitoare. A întins mâna și a mâncat-o cu multă plăcere.”

sursa:
https://www.facebook.com/anamaria.caia/posts/10154985697514359?pnref=story

No automatic alt text available.

Ianuarie 12, 2017 Posted by | Uncategorized | 8 comentarii

Dacă doriţi să recitiţi

Din Dylan Thomas.
Satisfaction Garanteed

https://beausergent.wordpress.com/craciun-in-tara-galilor/

Decembrie 23, 2016 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Cadouri ambalate

o observație cu miez

Al Phagora

Demult am fost învățați că Moșul Nicolae sau Moșul Crăciun ”nu există”, iar cadourile care apar peste noapte sunt puse pe furiș de părinți sau alți binevoitori. Ceea ce este destul de inexact. Părinții sunt responsabili doar pentru ambalajul cadoului, pentru învelișul lui atât de frumos uneori. Miezul cadoului, la care ajungem după ce-l despachetăm, e însă de la Moșul.

cadou

(sursa imaginii: freepik.com)

Vezi articol original

Decembrie 5, 2016 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Vocabular

Ştim cu toţii că „nimic nu e nou sub soare”. Am fost, totuşi, surprins să găsesc în „Introducțiune” la Ion Ghica „Scrisori către Vasile Alecsandri” cuvinte precum: antreprenor, lucrativ, tranziţie, reforme, Iliescu, libertatea inițiativei individuale, patroni, dx/dy, ∫dx/dy ş.a.m.d

Aprilie 1, 2016 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

bine-plecată

Ce trist e că știu, la Librăria Alexandria de peste drum de serviciu, când e tura bună și când e tura rea… Ieri, nevoia imperioasă de a intra într-o librărie, a depășit în intensitate groaza de a a avea de face cu tura rea. Când să intru, însă, am văzut că partea-rea-a-turei-rele tocmai ieşise şi se îndrepta, încurajator de ferm, spre centru. De bucurie, mi-am cumpărat şi o carte. Vedeţi, librari din lumea largă, cât e de uşor să vă faceţi clientul mulţumit?!

chiar şi tura bună are o parte rea. dar nu e rea cu mine şi asta mi-e suficient. într-o zi vorbea parte-rea-a-turei-rele despre parte-rea-a-turei-bune şi compara reclamaţiile la protecţia consumatorului pe care le-au primit fiecare. [smile emoticon] it’s so funny!

soţia m-a întrebat într-o zi, nedumerită, „tu intri pe la alexandria?”, „he,he, speak to me, baby!”,   „am rugat-o să mă ajute să aleg o felicitare pentru şefa şi parcă i-aş fi cerut să-şi taie o mână!”  „cum era, blondă sau brunetă?”  „blondă!”  „ai avut noroc, ai nimerit tura bună. dacă nimereai tura rea ieşeai plângând”.

Martie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii

bine-venituri

pe vremea mea se scria „binevenit”. constat că nu mai e corect. acum se scrie „bine-venit”. e jenant să scrii „binevenit”.
 –
„binevenit” scrie şi în manualele de română ale celui mic. cel mare n-are manuale de română. „humanitas” nu s-a mai înţeles cu nu-ştiu-cine, iar manualele lor de liceu nu se mai găsesc în librării. dar „doamna face după ele”.
 –
DOOM aproximativ 60 de lei.(Ăştia au pus o liniuţă aiurea şi cer 60 de lei ca să nu fii penibil, cică, să râdă lumea de tine că nu ştii cum se scrie corect.) Păi dacă-i pe bani, înseamnă că nu suntem obligaţi să scriem corect. Nu e un drept, nu poate fi o obligaţie.
 –
Scrisul subțire cu cheltuială se ține. pot să-mi iau două-trei cărți de literatură bună de banii ăștia. hmmm. nu știu ce să fac… mai bine-mi iau cărțile și fur noutățile ortografice de acolo ;).

Martie 29, 2016 Posted by | Uncategorized | 5 comentarii

Credeam că v-am povestit…

… cât de mult sufăr de fiecare dată când aud vorbindu-se de resemnare în ceea ce-l priveşte pe ciobanul din Mioriţa. nu e vorba de aşa ceva in baladă. din dialogul cu mioriţa nu reise ce a hotărât el să facă. sunt doar nişte instrucţiuni, dacă e să o luăm aşa, pentru mioriţă: ce să facă ea în caz că planul celorlalţi doi reuşeşte. ce ar să facă trebui ciobanul? să-i lege pe cei doi presupuşi ucigaşi şi să-i ducă la poliţie? ce l-ar intreba poliţia? De unde ştii că vor să te omoare? De la o oaie. I rest my case. “Mioriţa” nu e un roman de acţiune. E altceva.

Când tocmai se sting ecourile ultimelor versuri:

„…că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!”

cine ar reacţiona la modul: „Mă, da’ eu nu mă lăsam! Când le trăgeam una la ciobanii ăia doi!… Un fatalist, dă-l încolo de ciobănaş…!”?

La Tv, „Playing Shakespeare”, despre Othello. Bine că ăsta a fost mai deştept decât ciobănaşul nostru! Nimeni, însă, nu-l ia drept arhetip pentru comportamentul urmaşilor lui Shakespeare.

Martie 21, 2016 Posted by | Uncategorized | 12 comentarii

Planuri de viitor

12074836_10153549777646832_903430500200255485_n

cam asta ar fi ideea cu blogul ăsta…

Octombrie 19, 2015 Posted by | Uncategorized | 8 comentarii

ceva, acolo

Scăpat de sub teroarea cărţilor cumpărate şi necitite. Staţi acolo! Poate vă voi citi vreodată, poate nu.
Refuzat plăcerea incompletă a cărţilor împrumutate de la bibliotecă. Staţi acolo! Dacă voi avea nevoie de voi vă voi împrumuta.
Bucuria de a cumpăra o carte pentru a o citi atunci. Îmi aleg una de pe raftul ăsta, ediţie ieftină. Să fie autor român. Să fie contemporan. Citit de plăcere. Pură. Energie psihică pentru a putea traversa turbionul travaliului zilnic.

La serviciu:
-ai mai scris pe blog?
-nu.
-citeşti ceva?
-da.
-cum se cheamă cartea?
-oups! nu ştiu exact: Cafeneaua nu-ştiu-cum…

Nu-mi amintesc să mai fi ajuns vreodată la mijlocul unei cărţi şi să nu-i fi reţinut titlul.

Libertate absolută…

August 6, 2015 Posted by | Uncategorized | 15 comentarii