Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Povestea ca întâlnire a personajelor (3)

O poveste de Crăciun DIY. 🙂 .

Al Phagora

După cum am promis cuiva, reiau un joc pe care l-am mai propus -în două rânduri- cititorilor.

Participă 3+1 bloggeri. Primii trei își vor imagina câte un personaj de poveste/ povestire și îl vor descrie într-o postare, fără să știe nimic despre celelalte două personaje. Descrierile personajelor vor fi postate concomitent pe blogurile personale la o dată și o oră fixată.
Al patrulea blogger -Povestitorul- va scrie o poveste care să implice toate cele trei personaje imaginate de ceilalți și o va publica -într-un termen dat- pe blogul personal, indicând printr-un link atașat numelui personajelor descrierea lor de pe celelalte bloguri.

Desigur, povestitorul are dreptul și libertatea de a adăuga personaje secundare poveștii.

Vă propun așadar, ca ultima dată (acum mai bine de doi ani), o poveste de Crăciun.

Doritorii se pot înscrie aici, printr-un comentariu la postare. Specificați dacă doriți să prezentați un personaj sau să primiți rolul…

Vezi articolul original 65 de cuvinte mai mult

noiembrie 22, 2019 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Din caietul cu expresii frumoase.

„Necatehizată veghe civică” (Pleșu, citat de autor în „Nevoia de miracol” – Mirel Banica) vs. „angoasele noastre apologetice” (Gianfranco Ravasi în „Biblia după Borges”).

noiembrie 15, 2019 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Simbolism

Zice AC în DV (amândoi îmi plac) că stoicismul era atât de cool încât nici nu mai era nevoie de creștinism și că „teologia are o problemă în plus pentru a justifica credința”. Teologia trebuie, care va să zică, să justifice credința și deci, la rigoare, să justifice venirea lui Iisus în lume. Greu, Doamne-Ți mulțam că nu-s teolog.

Citim, apoi, în Schmemann, „… același act al binecuvântării (apei) poate să însemne revelarea adevăratei „naturi” și adevăratului „destin” al apei, și astfel ale lumii, el poate fi epifania și împlinirea „sacramentalitătii” lor”.

Dar, apa e sfințită doar pentru cei care au participat, au ascultat cu atenție pătrunzătoare (așa cum o carte înseamnă Ceva, doar pentru cine a citit-o), pentru că, zice…

… mai încolo: „Simbolul este mijloc de cunoaștere a ceea ce nu poate fi cunoscut altfel, pentru că aici cunoașterea depinde de participare – întâlnire vie cu și pătrundere în acea „epifanie” a realității care este simbolul.”

Aaa, păi dacă o dăm pe simbolism atunci e simplu: a venit pentru că a auzit materia plângând.

octombrie 31, 2019 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

Conferințele

Aud că, în sfârșit, au ajuns și în România conferințele despre Pământul Plat. Acești apostoli ai bunului simț. Dacă Pământul ar fi rotund, australienii ar merge cu capul în jos. Am văzut filme australiene, și merg normal. Că soarele se rotește în jurul Pământului, n-are rost să insist, vede toată lumea. Toți spunem că a răsărit soarele, nu că meridianul pe care mă aflu a intrat sub incidența razelor solare. Dacă Pământul s-ar roti, aș mai găsi eu dimineața ascuțitoarea unde am lăsat-o să se odihnească aseară? Nicidecum.

octombrie 8, 2019 Posted by | Uncategorized | 6 comentarii

Păi, cum așa?…

Am fost dezamăgit de un panseu de-al lui Lucian Blaga, panseu plutind pe relativizantul flux feisbucist, conform căruia fiecare ar trebui să dăm existenței proprii un sens. După ce ai spus că nu distrugi corola de minuni a lumii, vrei acum să-i punem globuri? Existența e o enigmă. Cel mult putem să-i dăm expresivitate…

octombrie 8, 2019 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii

Clipa cea repde

„Acum toate sunt ultra, toate ne depășesc încontinuu, în gândire ca și în acțiune. Nimeni nu se mai cunoaște pe sine, nimeni nu pricepe mediul în care e scufundat, nici sentimentul pe care-l prelucrează.” Vorbă a lui Goethe (una din ele, de la 1825!). (Găsită în: Dinu Flămând, Intimitatea textului, Ed.Eminescu 1985).

octombrie 2, 2018 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

MGCR

Acum vreo trei ani, când juniorul mic era pe-a șasea, s-a împotmolit cu rezumatul unei lecturi suplimentare și mi-a cerut ajutorul. V-a cerut-o toaaată?! Toaaată! Of, da-i lungă, am citit-o demult, trebuie s-o recitesc! Ne ocupăm în weekend. Și m-am pus pe citit! Și am citit și-am râs, și-am râsu plânsu, și am fost extaziat. Nu știu dacă și în alte culturi s-a mai întâmplat așa ceva, dar aș numi treaba asta MGCR, Marea Greșeală a Culturii Române. Să faci din Cartea asta piatră de poticnire pentru atâtea generații de cititori, care au ajuns să urască lectura din pricina ei, e culmea nepriceperii și a ghinionului. Cred că cineva a avut ceva cu omulețul acela genial că i-a făcut pocinogul ăsta. O colegă, de naționalitate maghiară, îmi povestea cum, în excursie prin Nordul Moldovei, și-a cumpărat cartea de acolo de unde trebuie, de la Humulești și a citit-o imediat. Spune că în viața ei nu a avut o asemenea relație cu vreo altă carte! Ladies and gentlemen, Amintirile – The Book! Rocks forever!

martie 28, 2018 Posted by | Uncategorized | 5 comentarii

Meteosensibilitate

Ploaia de azi mi-a reactivat fisura din talpa pantofului drept.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | 8 comentarii

Serviciul ca voinţă şi reprezentare

Trebuie să fac un efort de voinţă ca să-mi reprezint ce am de făcut.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Noaptea Zilei Muzeelor

Nu mă duc noaptea, gratis, la muzeu până când nu o voi putea face ziua, pe bani. Să vă povestesc

Cu vreo doi ani în urmă, juniorul mic și-a descoperit vocația picturii și m-a rugat să-l însoțesc într-o vizită la galeria de artă a muzeului județean din Arad, într-o vineri, pe la două jumătate.

Ce să zic! Şoc, groază şi revoltă am stârnit în doamna peste care am dat acolo. „Am vrea să vizităm galeria de artă.”. „Pe toaaaatăă?!?!!!!”

Realizând instantaneu că am făcut o mare greșeală – nu te duci aşa fără să anunţi, nu-ştiu-ce – am bătut repede în retragere :

„Nuuuuu!!!! Nu.” (cum ne-am putea permite un asemenea afront?). „Doar expoziţia nu-mai-ştiu-care”, al cărei afiş îl văzusem expus la poartă.

Ne-am trezit apoi conduşi pe nişte culoare reci şi înfricoşătoare, în timp ce regretam cumplit ipostaza jenantă în care mă pusesem, fără minte. Să mai asculţi de copii!

La un moment dat, a deschis o uşă şi am dat peste un domn care, la bustul gol, pe mijlocul culoarului se spăla pe dinţi. Clar picasem într-un moment nepotrivit.

Am ajuns, în cele din urmă, şi în îndepărtata sală cu expoziţia. Excentrici vizitatori picaţi din lună, am savurat în tăcere măiastra expresivitate a lucrărilor expuse, reculegându-ne în intimitatea noastră familială, întru-cât doamna ne lăsase singuri.

Când ne-am făcut curaj să ieşim din sală şi să dăm ochii cu cerberul nostru, ne-am trezit intraţi pe mâinile unei colege mai binevoitoare a acesteia (acestuia?), atrasă probabil de vestea de neînchipuit a unor vizitatori, vrând probabil să se convingă cu proprii ei ochi de realitatea prezenţei noastre.

Amabilă, aceasta ne-a mai deschis o sală, cu o altă expoziţie, de care nu ştiam. Mă rog.

Am scăpat în cele din urmă din clădire şi nu am mai vorbit niciodată despre experienţa trăită acolo.

iulie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu