Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Vocabular

Ştim cu toţii că „nimic nu e nou sub soare”. Am fost, totuşi, surprins să găsesc în „Introducțiune” la Ion Ghica „Scrisori către Vasile Alecsandri” cuvinte precum: antreprenor, lucrativ, tranziţie, reforme, Iliescu, libertatea inițiativei individuale, patroni, dx/dy, ∫dx/dy ş.a.m.d

aprilie 1, 2016 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

bine-plecată

Ce trist e că știu, la Librăria Alexandria de peste drum de serviciu, când e tura bună și când e tura rea… Ieri, nevoia imperioasă de a intra într-o librărie, a depășit în intensitate groaza de a a avea de face cu tura rea. Când să intru, însă, am văzut că partea-rea-a-turei-rele tocmai ieşise şi se îndrepta, încurajator de ferm, spre centru. De bucurie, mi-am cumpărat şi o carte. Vedeţi, librari din lumea largă, cât e de uşor să vă faceţi clientul mulţumit?!

chiar şi tura bună are o parte rea. dar nu e rea cu mine şi asta mi-e suficient. într-o zi vorbea parte-rea-a-turei-rele despre parte-rea-a-turei-bune şi compara reclamaţiile la protecţia consumatorului pe care le-au primit fiecare. [smile emoticon] it’s so funny!

soţia m-a întrebat într-o zi, nedumerită, „tu intri pe la alexandria?”, „he,he, speak to me, baby!”,   „am rugat-o să mă ajute să aleg o felicitare pentru şefa şi parcă i-aş fi cerut să-şi taie o mână!”  „cum era, blondă sau brunetă?”  „blondă!”  „ai avut noroc, ai nimerit tura bună. dacă nimereai tura rea ieşeai plângând”.

martie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii

bine-venituri

pe vremea mea se scria „binevenit”. constat că nu mai e corect. acum se scrie „bine-venit”. e jenant să scrii „binevenit”.
 –
„binevenit” scrie şi în manualele de română ale celui mic. cel mare n-are manuale de română. „humanitas” nu s-a mai înţeles cu nu-ştiu-cine, iar manualele lor de liceu nu se mai găsesc în librării. dar „doamna face după ele”.
 –
DOOM aproximativ 60 de lei.(Ăştia au pus o liniuţă aiurea şi cer 60 de lei ca să nu fii penibil, cică, să râdă lumea de tine că nu ştii cum se scrie corect.) Păi dacă-i pe bani, înseamnă că nu suntem obligaţi să scriem corect. Nu e un drept, nu poate fi o obligaţie.
 –
Scrisul subțire cu cheltuială se ține. pot să-mi iau două-trei cărți de literatură bună de banii ăștia. hmmm. nu știu ce să fac… mai bine-mi iau cărțile și fur noutățile ortografice de acolo😉.

martie 29, 2016 Posted by | Uncategorized | 5 comentarii

Credeam că v-am povestit…

… cât de mult sufăr de fiecare dată când aud vorbindu-se de resemnare în ceea ce-l priveşte pe ciobanul din Mioriţa. nu e vorba de aşa ceva in baladă. din dialogul cu mioriţa nu reise ce a hotărât el să facă. sunt doar nişte instrucţiuni, dacă e să o luăm aşa, pentru mioriţă: ce să facă ea în caz că planul celorlalţi doi reuşeşte. ce ar să facă trebui ciobanul? să-i lege pe cei doi presupuşi ucigaşi şi să-i ducă la poliţie? ce l-ar intreba poliţia? De unde ştii că vor să te omoare? De la o oaie. I rest my case. “Mioriţa” nu e un roman de acţiune. E altceva.

Când tocmai se sting ecourile ultimelor versuri:

„…că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!”

cine ar reacţiona la modul: „Mă, da’ eu nu mă lăsam! Când le trăgeam una la ciobanii ăia doi!… Un fatalist, dă-l încolo de ciobănaş…!”?

La Tv, „Playing Shakespeare”, despre Othello. Bine că ăsta a fost mai deştept decât ciobănaşul nostru! Nimeni, însă, nu-l ia drept arhetip pentru comportamentul urmaşilor lui Shakespeare.

martie 21, 2016 Posted by | Uncategorized | 12 comentarii

Planuri de viitor

12074836_10153549777646832_903430500200255485_n

cam asta ar fi ideea cu blogul ăsta…

octombrie 19, 2015 Posted by | Uncategorized | 8 comentarii

ceva, acolo

Scăpat de sub teroarea cărţilor cumpărate şi necitite. Staţi acolo! Poate vă voi citi vreodată, poate nu.
Refuzat plăcerea incompletă a cărţilor împrumutate de la bibliotecă. Staţi acolo! Dacă voi avea nevoie de voi vă voi împrumuta.
Bucuria de a cumpăra o carte pentru a o citi atunci. Îmi aleg una de pe raftul ăsta, ediţie ieftină. Să fie autor român. Să fie contemporan. Citit de plăcere. Pură. Energie psihică pentru a putea traversa turbionul travaliului zilnic.

La serviciu:
-ai mai scris pe blog?
-nu.
-citeşti ceva?
-da.
-cum se cheamă cartea?
-oups! nu ştiu exact: Cafeneaua nu-ştiu-cum…

Nu-mi amintesc să mai fi ajuns vreodată la mijlocul unei cărţi şi să nu-i fi reţinut titlul.

Libertate absolută…

august 6, 2015 Posted by | Uncategorized | 15 comentarii

Cu relaxare si umor

În 1873, specialistul în microscopie Ernst Abbe a formulat o limită fizică pentru rezoluţia maximă a microscopiei optice, spunând că aceasta nu va putea niciodată să devină mai bună de 0,2 micrometri. sursa
Domnul Stefan W. Hell (născut pe 23 decembrie 1962, în Arad) a demonstrat că ba da.
Cum?
Cu „relaxare şi umor” spune acelaşi domn Stefan W. Hell.
Niciodată asocierea cuvintelor Arad şi Hell nu a avut o conotaţie mai încurajatoare.

decembrie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | 9 comentarii

Fotovoltaica

fotovoltaica

Să    vorbeşti    despre    viaţa    ta    spunând    „ea”.

Ea    se    desfăşoară    în    acest    moment    la    birou.

Ea    se    uită    la    ea     ca   printr-o    fereastră.

Doar    aşa    se    vede    pe    ea    însăşi:    în    decupaj.

 

Şi înapoi: pe fereastră intră energia lumii. Să o aşteptăm în linişte. Eu şi ea.

decembrie 4, 2014 Posted by | . vorbesc, ca să nu tac | Lasă un comentariu

La Nausée via Hrabal

De la Hrabal citire:

„Odată am cumpărat de la Pořič un kilogram de tobă şi m-am dus cu domnul Franc, vecinul meu, la Hajenka, mai pe seară, […], cârciuma era plină… într-un colţ era loc şi ne-am aşezat la o masă cu doi tineri pe care nu-i văzusem niciodată, am mirosit că sunt de la Siguranţa Publică […]… ne-am aşezat, am desfăcut toba, le-am oferit şi celor doi, n-au vrut.”

Dar eu am vrut. Şi, intrând a doua zi dimineaţa la alimentara din colţ, mi-am luat, pe caiet (cum altfel?), bucata de tobă care, în mod nesperat, se lăfăia în vitrina frigorifică şi am înfulecat-o la serviciu, după ce, desigur, am împărţit feliuţe colegelor. Acuma, ori că am mâncat prea cu poftă, ori că nu mai mâncasem astfel de bunătăţi central-europene de la Crăciunul trecut, ori că era prea condimentată, ori altceva, dar… nici după două zile n-am scăpat de ameţeli şi dureri de cap.

Of, Hrabal, tu, rege trist, care-ai introdus toba în marea literatură, cât mă faci tu să sufăr!

Havel_Clinton_Hrabal1

Un rege şi doi preşedinţi

octombrie 3, 2014 Posted by | Uncategorized | 14 comentarii

Si cum spuneam…

Păi, Goethe zicea că uneori e mai bine să scrii nimic decât să nu scrii nimic. Goethe!

Şi cum spuneam, ieri a fost o zi obişnuită, deci numai bună de prins in acest jurnal.

Zi obişnuită?! Ăsta nu-i un barbarism? Ai spus ce mă inspiră? Ce muzică îmi place? Aş sta să ascult un pian. Pe Mezzo, că e mai comod. Dacă prind. Şi dacă prind.

Dimineaţa, la serviciu, o colegă a rezolvat singură o chestiune (administrativă) pe care considerase că trebuie să o rezolv eu.

Să lucrezi la Palat. Fie el şi Administrativ… Covoare roşii pe culoarele înalte cu ferestre imense… Parterul impresionant cu coloane ionice (sau chiar dorice, habar n-am – dar pot să verific) cu scările şi vitraliile fastuase, candelabrele, decoraţiile de pe plafon. Cine eşti tu şi ce cauţi pe-aici? Aaa, păi eu, ştiţi…, cu bazele de date, pe-aici pe la palat…

După-masă cules nuci, 

Păi am cules şi ieri. Nu, în fiecare zi trebuie.

apoi temele cu juniorul mic,

nu chiar acum. acum mi-e foame. acum mi-e sete. stai să se mai termine şi episodul ăsta.

cu lecturi din Hrabal  printre ele (cu „dragă Dubenka…” şi pisoiul Cassius…), iar

Te lepezi de lectură? Mă lepăd.  Te lepezi de lectură? Mă lepăd.  Te lepezi de lectură? Mă lepăd. Vezi să nu…

seara, tradiţionalul (tradiţional de săptămâna trecută, pentru mine) fotbal cu colegii, n-am mai fost în forma de săptămâna trecută dar asta e, întotdeauna fotbalul mi-a revelat, fotografic, radiografic, starea de spirit de la un moment dat.

hm, văd că dacă-ntr-o seară sunt inspirat, nu-i sigur că şi peste-o săptămână… ce e cu inspiraţia asta? doar nu scrii poezii când eşti în poartă. oare?

Seara târziu, după ce am clicăit pe la posturile de ştiri (un titlu mi-a plăcut mult: „Spionul Dandana” ha ha ha.), mi-am pus apoi un Seinfeld pentru somn uşor, etc…

Da, aşa e. N-ar trebui luat în derâdere, ar trebui luat cu mâinile de cap, dar dacă oricum nu înţeleg nimic…

În rest, voi bine, sănătoşi?… sănătoase?

septembrie 26, 2014 Posted by | Uncategorized | 10 comentarii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 78 de alți urmăritori