MGCR
Acum vreo trei ani, când juniorul mic era pe-a șasea, s-a împotmolit cu rezumatul unei lecturi suplimentare și mi-a cerut ajutorul. V-a cerut-o toaaată?! Toaaată! Of, da-i lungă, am citit-o demult, trebuie s-o recitesc! Ne ocupăm în weekend. Și m-am pus pe citit! Și am citit și-am râs, și-am râsu plânsu, și am fost extaziat. Nu știu dacă și în alte culturi s-a mai întâmplat așa ceva, dar aș numi treaba asta MGCR, Marea Greșeală a Culturii Române. Să faci din Cartea asta piatră de poticnire pentru atâtea generații de cititori, care au ajuns să urască lectura din pricina ei, e culmea nepriceperii și a ghinionului. Cred că cineva a avut ceva cu omulețul acela genial că i-a făcut pocinogul ăsta. O colegă, de naționalitate maghiară, îmi povestea cum, în excursie prin Nordul Moldovei, și-a cumpărat cartea de acolo de unde trebuie, de la Humulești și a citit-o imediat. Spune că în viața ei nu a avut o asemenea relație cu vreo altă carte! Ladies and gentlemen, Amintirile – The Book! Rocks forever!
5 comentarii »
Lasă un răspuns
-
Arhive
- decembrie 2019 (1)
- noiembrie 2019 (3)
- octombrie 2019 (3)
- octombrie 2018 (1)
- martie 2018 (1)
- iulie 2017 (5)
- ianuarie 2017 (1)
- decembrie 2016 (2)
- aprilie 2016 (1)
- martie 2016 (3)
- octombrie 2015 (1)
- august 2015 (1)
-
Categorii
- – Bine că mi-s io deştept! –
- . vorbesc
- About us
- Actualitate
- breaking news
- ca să nu tac
- Caramida zilnică
- ce se dă şi ce se cerne
- Chuck Norris a numărat până la infinit. De două ori.
- Cine e Madison?
- Confesiunile unui om bun
- Că n-am mai postat demult
- De ce citim Proust ?
- Despre mine
- ex movies meis
- Filmul german
- Gâlceava înţeleptului cu televizorul
- Georges Brassens
- Ghici ghicitoarea mea
- Hero şi Leandru
- Inteligenţa eşuată
- Introducere la un mod de a fi
- K să mai râdem
- Klaus Kinski
- La cireşe
- La multi ani
- Le Petit Beausergent Illustré
- Leapsa colorata
- Literatură
- Muzică
- Nabokov
- Nietzsche
- Oameni
- Plume
- ready-made
- Romania actualitati
- scanare
- Secolul 20
- Semne de viata
- Sărbători Fericite!
- The Office
- Timp si eternitate
- Tristeti lusitane
- Uncategorizable
- Uncategorized
- When innocence reigns, evil is not far away
- Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui!
-
RSS
Entries RSS
Comments RSS
nu prea am inteles, zici ca e o carte minunata dar trebuie citita mai tarziu, nu la clasa a 6-a?
si ce, e lectura suplimentara? la noi era obligatorie.
Mie nu-mi place Creanga dar poate vorba ta trebuie citit mai tarziu. ia sa incerc si eu.
da. zic că nu e o carte pentru copii. recitind-o la o vârstă adultă mi-a plăcut foarte mult. era o lectură suplimentară obligatorie. la clasă probabil că au făcut câteva pagini, nu știu. obligativitatea, chiar suplimentară, a lecturilor din Creangă la o vârstă școlară e o dublă greșeală:
1. după ce au fost obligați să citească păsăreasca lui creangă, fără nicio satisfacție, doar chin și canonire, copiilor le va fi greață să mai citească și altceva („e tot în moldovenească?” m-a întrebat juniorul mic când s-a pus problema să citească ceva după ce a „citit” creangă)
2. adultul nu va mai citi nici în ruptul capului, de bună voie, creangă, după ce a fost chinuit în „copilărie”.
Deci povestea asta cu creangă are „RATARE” written all over it! 🙂
Nici Slavici nu se citește ușor la vârsta fragedă, că e în ”ardelenească”! 🙂
Minunată postare. Creangă e genial, subtil, viclean, te vinde și te cumpără, te învață cum să dai și cum să primești sau să parezi, că viața ne ține mereu ci garda sus … și face pocinog învățăceilor de generații. Eu îl ador! Tocmai am revenit din excursia tradițională din Nordul Moldovei. Ploua cu găleata la Humulești, dar copiilor le-a plăcut. 🙂
Pot să dau inimioare în loc de comentariu la articolul ăsta??? 😀
❤ ❤ ❤ ❤ ❤