şi ştiu…

„N-am avut niciodată dorinţe nemăsurate sau, cum se zice, n-am privit mai larg decât pot cuprinde cu privirea doi ochi senini. Când mănânc clipesc ca o raţă albă şi ştiu că dragostea e ca o pasăre în colivie; dacă nu o hrăneşti zilinic, moare.”

din Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero şi Leandru, de Milorad Pavic, trad. Mariana Ştefănescu

Publicitate

păzeşte-te

„- Ai grijă, lucrurile care în viaţă par incredibile, tainice şi fantastice, ascund sub asemenea înfăţişări părelnice fapte din cele mai banale.
– Asta înseamnă – am zis eu – păzeşte-te de întâmplările şi lucrurile cele mai obişnuite, fiindcă ele ascund sub masca obişnuitului groaza, decăderea şi moartea.”

din Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero şi Leandru, de Milorad Pavic, trad. Mariana Ştefănescu

aha!

aha, ora25, Dicţionarul Khazar, care va să zică!

după cum vă spuneam în postul cu teii fără sorţi, căutam cartea unui sârb, Adam Puslojic, „Apă de băut”. întreb, mai întâi, firesc, la secţia de Împrumt a Bibliotecii Judeţene. băiatul căruia mă adresasem („Unde pot să caut o carte de un autor sârb?” aşa am întrebat) se ridică, arborând involuntar un zâmbet discret, ceva între complice, surprins şi cunoscăor. îmi spune că mă conduce el la raft şi-mi mărturiseşte că e mare amator de literatură sârbă şi sârb el însuşi. desigur, nu găsim cartea pe raft (a urmat episodul găsirii cărţii în catalogul bibliotecii, luat numărul, aşteptat în sala delectură, întors doamna, spus carte casat, veche, anii optzeci). deci nu era pe raft. însă îmi pune în mână o carte, „care mie mi-a plăcut foarte mult” zice, îmi arată prima copertă şi apoi ultima copertă, care era tot o primă copertă (trebuia să întorci cartea). practic două cărţi într-una singură, două cărţi care se întâlneau la miljoc: una din perspectiva ei şi cealală din perspectiva lui. am luat-o, să nu-l refuz şi, după ce am încheiat lecturile din vonnegut şi am lăsat să se stingă ecourile, am început, cam fără convingere, cartea recomandată. după primele pagini am fost cucerit. oi fi eu incult (sau neinformat), dar  voi aţi auzit de Milorad Pavić? cartea se numeşte „Partea launtrica a vantului sau Roman despre Hero si Leandru (1992)”. am citit, deocamdată, doar cartea ei, dar aşa o bogăţie a imaginarului fantastic, o asemenea abundenţă de detalii fantastice insolite şi surprinzătoare, formulări paradoxale uluitoare şi alte şi alte suprize…

gata! hai că vă scanez imediat primele două capitole, să vedeţi şi voi  şi, dacă vă place, vi le trimit şi pe celelalte prin e-mail (cartea e foarte subţire, vreo 50 de pagini partea ei, şi încă vreo 60 partea lui. cine stă cât de cât decent cu timpul liber, o poate citi dintr-una!).

cap. I

cap II

Hero 3

Leandru 1

Leandru 2.1

Leandru 2.2

Leandru 3