bine-plecată
Ce trist e că știu, la Librăria Alexandria de peste drum de serviciu, când e tura bună și când e tura rea… Ieri, nevoia imperioasă de a intra într-o librărie, a depășit în intensitate groaza de a a avea de face cu tura rea. Când să intru, însă, am văzut că partea-rea-a-turei-rele tocmai ieşise şi se îndrepta, încurajator de ferm, spre centru. De bucurie, mi-am cumpărat şi o carte. Vedeţi, librari din lumea largă, cât e de uşor să vă faceţi clientul mulţumit?!
chiar şi tura bună are o parte rea. dar nu e rea cu mine şi asta mi-e suficient. într-o zi vorbea parte-rea-a-turei-rele despre parte-rea-a-turei-bune şi compara reclamaţiile la protecţia consumatorului pe care le-au primit fiecare. [smile emoticon] it’s so funny!
soţia m-a întrebat într-o zi, nedumerită, „tu intri pe la alexandria?”, „he,he, speak to me, baby!”, „am rugat-o să mă ajute să aleg o felicitare pentru şefa şi parcă i-aş fi cerut să-şi taie o mână!” „cum era, blondă sau brunetă?” „blondă!” „ai avut noroc, ai nimerit tura bună. dacă nimereai tura rea ieşeai plângând”.
bine-venituri
Credeam că v-am povestit…
… cât de mult sufăr de fiecare dată când aud vorbindu-se de resemnare în ceea ce-l priveşte pe ciobanul din Mioriţa. nu e vorba de aşa ceva in baladă. din dialogul cu mioriţa nu reise ce a hotărât el să facă. sunt doar nişte instrucţiuni, dacă e să o luăm aşa, pentru mioriţă: ce să facă ea în caz că planul celorlalţi doi reuşeşte. ce ar să facă trebui ciobanul? să-i lege pe cei doi presupuşi ucigaşi şi să-i ducă la poliţie? ce l-ar intreba poliţia? De unde ştii că vor să te omoare? De la o oaie. I rest my case. “Mioriţa” nu e un roman de acţiune. E altceva.
Când tocmai se sting ecourile ultimelor versuri:
„…că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!”
cine ar reacţiona la modul: „Mă, da’ eu nu mă lăsam! Când le trăgeam una la ciobanii ăia doi!… Un fatalist, dă-l încolo de ciobănaş…!”?
La Tv, „Playing Shakespeare”, despre Othello. Bine că ăsta a fost mai deştept decât ciobănaşul nostru! Nimeni, însă, nu-l ia drept arhetip pentru comportamentul urmaşilor lui Shakespeare.
-
Arhive
- decembrie 2019 (1)
- noiembrie 2019 (3)
- octombrie 2019 (3)
- octombrie 2018 (1)
- martie 2018 (1)
- iulie 2017 (5)
- ianuarie 2017 (1)
- decembrie 2016 (2)
- aprilie 2016 (1)
- martie 2016 (3)
- octombrie 2015 (1)
- august 2015 (1)
-
Categorii
- – Bine că mi-s io deştept! –
- . vorbesc
- About us
- Actualitate
- breaking news
- ca să nu tac
- Caramida zilnică
- ce se dă şi ce se cerne
- Chuck Norris a numărat până la infinit. De două ori.
- Cine e Madison?
- Confesiunile unui om bun
- Că n-am mai postat demult
- De ce citim Proust ?
- Despre mine
- ex movies meis
- Filmul german
- Gâlceava înţeleptului cu televizorul
- Georges Brassens
- Ghici ghicitoarea mea
- Hero şi Leandru
- Inteligenţa eşuată
- Introducere la un mod de a fi
- K să mai râdem
- Klaus Kinski
- La cireşe
- La multi ani
- Le Petit Beausergent Illustré
- Leapsa colorata
- Literatură
- Muzică
- Nabokov
- Nietzsche
- Oameni
- Plume
- ready-made
- Romania actualitati
- scanare
- Secolul 20
- Semne de viata
- Sărbători Fericite!
- The Office
- Timp si eternitate
- Tristeti lusitane
- Uncategorizable
- Uncategorized
- When innocence reigns, evil is not far away
- Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui!
-
RSS
Entries RSS
Comments RSS