aha!

aha, ora25, Dicţionarul Khazar, care va să zică!

după cum vă spuneam în postul cu teii fără sorţi, căutam cartea unui sârb, Adam Puslojic, „Apă de băut”. întreb, mai întâi, firesc, la secţia de Împrumt a Bibliotecii Judeţene. băiatul căruia mă adresasem („Unde pot să caut o carte de un autor sârb?” aşa am întrebat) se ridică, arborând involuntar un zâmbet discret, ceva între complice, surprins şi cunoscăor. îmi spune că mă conduce el la raft şi-mi mărturiseşte că e mare amator de literatură sârbă şi sârb el însuşi. desigur, nu găsim cartea pe raft (a urmat episodul găsirii cărţii în catalogul bibliotecii, luat numărul, aşteptat în sala delectură, întors doamna, spus carte casat, veche, anii optzeci). deci nu era pe raft. însă îmi pune în mână o carte, „care mie mi-a plăcut foarte mult” zice, îmi arată prima copertă şi apoi ultima copertă, care era tot o primă copertă (trebuia să întorci cartea). practic două cărţi într-una singură, două cărţi care se întâlneau la miljoc: una din perspectiva ei şi cealală din perspectiva lui. am luat-o, să nu-l refuz şi, după ce am încheiat lecturile din vonnegut şi am lăsat să se stingă ecourile, am început, cam fără convingere, cartea recomandată. după primele pagini am fost cucerit. oi fi eu incult (sau neinformat), dar  voi aţi auzit de Milorad Pavić? cartea se numeşte „Partea launtrica a vantului sau Roman despre Hero si Leandru (1992)”. am citit, deocamdată, doar cartea ei, dar aşa o bogăţie a imaginarului fantastic, o asemenea abundenţă de detalii fantastice insolite şi surprinzătoare, formulări paradoxale uluitoare şi alte şi alte suprize…

gata! hai că vă scanez imediat primele două capitole, să vedeţi şi voi  şi, dacă vă place, vi le trimit şi pe celelalte prin e-mail (cartea e foarte subţire, vreo 50 de pagini partea ei, şi încă vreo 60 partea lui. cine stă cât de cât decent cu timpul liber, o poate citi dintr-una!).

cap. I

cap II

Hero 3

Leandru 1

Leandru 2.1

Leandru 2.2

Leandru 3

Publicitate

scanare cu deturnare

„Una dintre acele surprize ficţionale care deturnează aşteptările oricărui cititor”, specialitate nabokoviană după cuvintele Simonei Şora. Într-unul din numerele-de-secolul20-pe-care-le-am-dat-împrumut-şi-nu-le-am-mai-primit-înapoi erau mai multe povestiri de Nabokov. N-am rezistat şi i-am citit-o unui prieten pe aceasta: Riga. A urmărit, emoţionat, intriga, suferind pentru personajul principal, în care, poate, se regăsea. Când am ajuns, în final, la „surpriza ficţională care deturnează aşteptările oricărui cititor” a fost indignat! S-a supărat. Nu ştiu, pe mine, pe autor, habar n-am, dar aşa ceva nu mi se mai întâmplase şi nici nu mi s-a mai întâmplat de atunci (cred).

Poate o s-o păţesc iarăşi, cu voi. Eu atâta vă rog, dacă, la terminarea lecturii, vă vine să vă daţi cu monitoru’n cap: nu vă supăraţi pe mine, supăraţi-vă pe Nabokov! (Am dat o grămadă de bani pe cărţoiu’ ăsta şi a trebuit să-l tot răsfoiesc până să găsesc povestirea – tiltul ei nu îmi mai spunea nimic.)

Parabola adevaratei stiinte a vietii

Astazi va propun
Parabola adevaratei stiinte a vietii
De fapt, o public ca sa n-o uit (sa ma ierte Cerculet) si inca pentru cineva.
Daca o cititi, sa va fie de folos!
Daca nu, de asemenea!

O scanare

Oscar n-are, dar mie îmi place şi aşa:

Un fragment din MOLLOY de Samuel Beckett :

– fără context – molloy (fragment)

– cu puţin context – molloy (fragment – cu putin context)

Navigatorul salbatic

ca răspuns la această postare, am scanat: Navigatorul salbatic , o povestire a lui Jean-Marie-Mathias-Philippe-Auguste, conte de Villiers de l’Isle-Adam, etc.. Sper să vă placă…

Tentaţia postmodernismului?

Tentaţii postmoderne la Fielding ? Vă rog să comparaţi:

fragment din Levantul lui Cărtărescu:

„… Năzăriri de suflet nobil. Manoile, cum te plâng!
În poema mea bizară ai pornit cu pasul stâng.
Mi-e să nu îţi pierzi simţirea dac-ai şti ce se urmează,
Dac-ai vede că periplu-ţi nu-i decât o anabază,
Dacă ai afla că soarta-ţi e doar una de papir.
Odiseu cel din vechime nu ştia cum că Omir
Ticluise vicleşuguri ce crezu că el scornise
Şi că tot el peţitorii la fămeia lui trimise
Şi că el grăia prin gura-i şi că nici un fir din păru-i
Nu clintea făr-ca aedul să nu-l lase. Adevăru-i.
Te visez, te-aud, te cuget: ţeapăn îmi apari acum
Ca dagherotipul morţii revelat de-un zeu în scrum.
Pot să fac orice din tine, să te-nalţ sau să te nărui
Fiindcă nimeni, niciodată nu-i stăpân pe adevăru-i.
Însă cum mi-am pus în minte ca să trec la epopee
Şi din moarte foi uitate să desfac o orchidee
(Chiar de-ar fi o nălucire într-un glob de halima)
Şi să fac nemuritoare-o dăltuire în halva,
Manoile, mergi nainte. Actant palid, ce mai stărui?
Niciun story nu se leagă de nu crezi în adevăru-i.”

şi acest fragment din Tom Jones.

Deci?

Cadoul!

Dragii moşului, nu mai am răbdare şi vă trântesc hodoronc-tronc: Cadoul. De sărbători. De între sărbători. De Crăciun, de iarnă, de zăpadă, de pom, de ce vreţi voi! Vizitatori-jucători, vizitatori-jucăuşi, vizitatori-spectatori, iată-l, scanat, ocerizat, fundă roşie legat:

Dylan Thomas, Craciun in Tara Galilor

Dacă nu se deschide, îl aveţi şi aici

Originalul, aici.

texte 9 aduc vouă

eu l-am scanat, l-am postat, am încălcat legea copyright-ului. într-un cuvânt, am păcătuit. da’ ce păcat o să vă faceţi voi dacă nu-l descărcaaaţi!

ladies and gentlemen, I give you Platero si cu mine, de Juan Ramón Jiménez.

texte (Mishima şi Pascal – angoasa metafizică)

pornind de la două articole: unul al însemnărilor, celalalt al TLÖN SOCIETY – cel din 25 octombrie

Filosofia spaimei – un eseu al lui George Uscătescu (ultimele patru pagini sunt dedicate lui Mishima)
şi
Preotul si dragostea sa– o povestire de Yukio Mishima

ochi de diamant

azi vom face o vizită în ţara lui Jiří Menzel şi a lui Bohumil Hrabal… de altfel, ultimul film al lui Jiří Menzel este făcut chiar după un roman al acestuia.

OCHI DE DIAMANT, o povestire de Bohumil Hrabal în traducerea lui Jean Grosu.