Prietenii mei elefanţii se întoarce…

… cu o sută optzeci de grade.

– Şi toate acestea se vor sparge în capul dvs., îmi spuse el.
– Când elefanţii dansează, iarba are de suferit, adăugă, cu un zâmbet jmecheresc, celălat (prietenii ştiu despre cine vorbesc).

Băi, ăştia! Nu o să vă trimit la Walt Whitman, să vedeţi cum e cu demnitatea firului de iarbă, cu atât mai puţin la Juan Ramon Jimenez, despre adevăraţii măgăruşi şi nici la vreo gânganie din Gârleanu, mult deasupra voastră (chiar şi cumătra vulpe e şireată, nu meschină).

Dar să fiu al naibii dacă o să vă permit să târâţi numele preacinstiţilor elefanţi în mizeria asta!

Publicitate