e intanto il tempo se ne va…

referinţă

Pe drumul de ţară, vântul se juca printre frunzele uscate sub cerul cenuşiu. Ea trecea, fără niciun gând pe lângă gardul livezii de meri, bucurându-se de aerul răcoros, de toamnă, şi de mirosul de pământ reavăn, îmbibat de apa de ploaie proaspătă. (cam atât. pe cuvânt dacă am idee ce gânduri pot trece prin mintea unei tinere fete, tocmai ieşite din adolescenţă. dar,… de fapt, putem continua şi fără să ştim ce gândeşte. poate vom afla altădată, cine ştie…). Altădată, s-ar fi căţărat pe gard, bucuroasă că ajunge la mărul cel roşu şi rece, spălat de ploaia ce tocmai trecuse. L-ar fi înşfăcat fără niciun alt gând decât al anticipării gustului dulce acrişor şi l-ar fi înfulecat până acasă, aruncând cotorul în pârâul cu apele acum umflate. Dacă ar mai fi rămas ceva, pentru că de obicei, reuşea să mănânce şi cotorul, lăsând doar cele câteva seminţe (numărul seminţelor şi locul în care acestea îşi vor fi încheiat existenţa fiindu-mi, din nou, necunoscute, învăluite în negura de nepătruns a neîntâmplatului, neîmplinitului şi al posibilului imposibil). Dar acum, nici măcar nu observă că fructele sunt coapte şi, dacă ai fi întrebat-o, poate nici nu ar fi putut să-ţi spună, repede-repede, ce anotimp e…

***

vizitatorul, neplăcut surprins şi jenat, este rugat să citească explicaţiile de la postarea anterioară. sunt valabile şi pentru aceasta.

Publicitate

o poveste cu o fereastră

referinta

Pe treptele în spirală coborî o tânără. Părul negru şi cârlionţat îi ieşea de sub bască şi îi ajungea până în dreptul umerilor, acoperiţi de un loden bej, strâns în jurul taliei. Ieşi pe poartă, dar se opri. Îşi deschise cu gesturi sigure poşeta şi scotoci prin ea cu un aer preocupat dar emanând siguranţă de sine. O maşină trecu pe stradă, speriind vrăbiile care îşi pierdeau vremea printre frunzele oranj de pe trotuarul umezit de ploaia de sfârşit de octombrie şi acoperind cu sunetul agresiv al motorului armoniile de pian ce ieşeau de la fereastra de la etajul doi. Tânăra pornise deja, păşind hotărâtă pe tocurile înalte, potrivindu-şi ochelarii cu ramă îngustă. O maşină o aştepta la colţul străzii…

fragment din viitorul roman (sau culegere de povestiri) „tristeţi lusitane” ce va fi publicat de beausergent pe blogul lui, nu din dorinţa de a rămâne fără vizitatorii dezamăgiţi şi plictisiţi, care, neaşteptându-se la una ca asta, vor renunţa la vizite, la postari şi… la tot…