Simbolism

Zice AC în DV (amândoi îmi plac) că stoicismul era atât de cool încât nici nu mai era nevoie de creștinism și că „teologia are o problemă în plus pentru a justifica credința”. Teologia trebuie, care va să zică, să justifice credința și deci, la rigoare, să justifice venirea lui Iisus în lume. Greu, Doamne-Ți mulțam că nu-s teolog.

Citim, apoi, în Schmemann, „… același act al binecuvântării (apei) poate să însemne revelarea adevăratei „naturi” și adevăratului „destin” al apei, și astfel ale lumii, el poate fi epifania și împlinirea „sacramentalitătii” lor”.

Dar, apa e sfințită doar pentru cei care au participat, au ascultat cu atenție pătrunzătoare (așa cum o carte înseamnă Ceva, doar pentru cine a citit-o), pentru că, zice…

… mai încolo: „Simbolul este mijloc de cunoaștere a ceea ce nu poate fi cunoscut altfel, pentru că aici cunoașterea depinde de participare – întâlnire vie cu și pătrundere în acea „epifanie” a realității care este simbolul.”

Aaa, păi dacă o dăm pe simbolism atunci e simplu: a venit pentru că a auzit materia plângând.

Publicitate

Conferințele

Aud că, în sfârșit, au ajuns și în România conferințele despre Pământul Plat. Acești apostoli ai bunului simț. Dacă Pământul ar fi rotund, australienii ar merge cu capul în jos. Am văzut filme australiene, și merg normal. Că soarele se rotește în jurul Pământului, n-are rost să insist, vede toată lumea. Toți spunem că a răsărit soarele, nu că meridianul pe care mă aflu a intrat sub incidența razelor solare. Dacă Pământul s-ar roti, aș mai găsi eu dimineața ascuțitoarea unde am lăsat-o să se odihnească aseară? Nicidecum.

Păi, cum așa?…

Am fost dezamăgit de un panseu de-al lui Lucian Blaga, panseu plutind pe relativizantul flux feisbucist, conform căruia fiecare ar trebui să dăm existenței proprii un sens. După ce ai spus că nu distrugi corola de minuni a lumii, vrei acum să-i punem globuri? Existența e o enigmă. Cel mult putem să-i dăm expresivitate…