Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Si le Bon Dieu l’avait voulu

Brassens, new entry.

Anunțuri

Decembrie 5, 2011 Posted by | Georges Brassens | Lasă un comentariu

Hit me baby one more time

… sau ce se poate întâmpla la întâlnirea dintre un bărbat caucazian şi o femeie amazoancă.

Două mărunte fapte cotidiene consemnate,

unul de către Emil Botta: aici (fragment din povestirea sugestiv intitulată „Un timp mai prielnic”)

şi unul de către Georges Brassens şi reprodus de Jean Bertola aici.

ENJOY.

Noiembrie 2, 2011 Posted by | Georges Brassens, Literatură | Lasă un comentariu

brassens-ul de la ora 5

new entry: L’Assassinat

Septembrie 29, 2011 Posted by | Georges Brassens | Lasă un comentariu

le vingt deux septembre

new entry Georges Brassens le vingt deux septembre

Septembrie 22, 2011 Posted by | Georges Brassens | Lasă un comentariu

mai stă cineva pe gânduri?!

E cât se poate de normal ca mitingurile sindicale să deranjeze guvernanţii. Acesta e scopul lor. Şi la fel de normal e ca guvernanţii să încurajeze persoanele afectate de criză la refinanţări, la un al doilea serviciu sau chiar la un alt serviciu şi să se gândească mai bine înainte de a ieşi în stradă şi să protesteze. Să stea acasă şi să se gândească. La ce să se gândească? Poate acest cântec (vizionar) al lui Georges Brassens să-i ajute să-şi găsească subiecte de meditaţie. În interpretarea Carlei Bruni, o piesă care dă de gândit…

Octombrie 7, 2010 Posted by | Georges Brassens | 5 comentarii

La Tondue

Bancul zilei pe Hot News (cred că alaltăieri).

Zice că un german, la graniţa cu Franţa, prezintă paşaportul vameşului francez. Acesta îl răsfoieşte atent şi îl întreabă:

– Ocupaţie?

– Nu, nu, nu… doar în vizită!

… şi apropo…

Le roi de Prusse, c’est n’importe quel soldat allemand de l’armée d’occupation entre 1940 et 1944 pour qui certaines Françaises, par amour ou intérêt, avaient eu des rapports intimes. Les épurateurs de 1944 qui avaient été prudents vis à vis des militaires montrèrent leur „patriotisme” en tondant ces pauvres filles. (referinţa de aici)

Regele prusac – orice soldat german al armatei de ocupaţie între 1940 şi 1944 cu care unele franţuzoaice, din dragoste sau din interes, au avut raporturi intime. Epuratorii din 1944, prudenţi cu militarii colaboraţionişti şi-au demonstrat „patriotismul” tunzându-le pe sărmanele fete.

Tunsa

Frumoasa ce-a dormit cu regele prusac
Cu regele prusac
Pe care, drept pedeapsă, au tuns-o, ras, în cap
Au tuns-o, ras, în cap

Înclinarea-i pronunţată către „ich liebe dich „,
Către „ich liebe dich „,
Făcu să-şi piardă părul pentru-o perucă şic
Pentru-o perucă şic

Bonetele frigiene şi bravii sanchiloţi
Şi bravii sanchiloţi
Au dat-o-unuia care tundea câini vagabonzi
Tundea câini vagabonzi

Eu ar fi trebuit să îi iau apărarea
Să îi iau apărarea
Să fi spus un cuvânt să îi salvez cărarea
Să îi salvez cărarea

Din toropeala mea să mişc nu am putut
Să mişc nu am putut
De cei ce taie firul în patru m-am temut
În patru m-am temut

Când craniu-i cel frumos, ca o perie a ajuns
Ca o perie a ajuns
Am zis : “cât e de trist, ce cârlionţi pierduţi
Ce cârlionţi pierduţi”

Culegând atunci unul care pe jos zăcea
Care pe jos zăcea
L-am pus ca pe o floare la butoniera mea
La butoniera mea

Am plecat arborând scandalosul buchet
Scandalosul buchet
Toţi m-au privit pieziş, căci le păream suspect
Căci le păream suspect

Cum nu mă număr printre ai Patriei eroi
Ai Patriei eroi
N-am Crucea de Onoare, nici Crucea de Război
Nici Crucea de Război

Dar nu sufăr prea tare că m-am ferit de glonţ
Că m-am ferit de glonţ
Eu am rozeta mea : este un cârlionţ
Este un cârlionţ

Septembrie 23, 2010 Posted by | Georges Brassens | 4 comentarii

Maxime le Forestier chante Brassens l’orphelin

versurile aici

versurile aici

iar monstruoasa traducere, pe care nu v-o recomandat, aici.

Aprilie 12, 2010 Posted by | Georges Brassens, Muzică | 7 comentarii

La Guerre de 14-18

La Guerre de 14-18

Războiul din ’14 – ‘18

Depuis que l’homme écrit l’Histoire, De când oamenii scriu Istorii,
Depuis qu’il bataille à coeur joie De când se bat cu voioşie,
Entre mille et une guerr’ notoires, Dintre războaiele notorii,
Si j’étais t’nu de faire un choix, Să spun care îmi place mie,
A l’encontre du vieil Homère, La întâlnirea cu Homer,
Je déclarais tout de suit’ : Făr’de-ezitare i-aş zice,
” Moi, mon colon1, cell’ que j’ préfère, Prietene, eu îl prefer,
C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit ! „ Pe cel din paişpe-optsprezece.
Est-ce à dire que je méprise Veţi zice că dispreţuiesc
Les nobles guerres de jadis, Vechi războaie, ce-au fost zeci,
Que je m’ souci’ comm’ d’un’ cerise Sau că prea puţin îmi pasă
De celle de soixante-dix ? De cel din anul şaptezeci.
Au contrair’, je la révère Din contra,’n faţa lui mă-nclin
Et lui donne un satisfecit Şi-un satisfăcător i-aş trece,
Mais, mon colon, celle que j’ préfère, Dar, prietene, eu îl prefer,
C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit ! Pe cel din paişpe-optsprezece.
Je sais que les guerriers de Sparte Ştiu, războinicii vechii Sparte
Plantaient pas leurs epé’s dans l’eau, Cu bâta nu ’n baltă dădeau,
Que les grognards de Bonaparte Cârcotaşii lui Bonaparte
Tiraient pas leur poudre aux moineaux… Nu după vrăbii trăgeau.
Leurs faits d’armes sont légendaires, Faptele lor sunt legendare,
Au garde-à-vous, je les félicit’, Cu-un “garde-à-vous”, armata trece,
Mais, mon colon, celle que j’ préfère, Dar, prietene, eu îl prefer,
C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit ! Pe cel din paişpe-optsprezece.
Bien sûr, celle de l’an quarante Desigur, cel din patruzeci
Ne m’as pas tout a fait déçu, Nu m-a dezamăgit de fel,
Elle fut longue et massacrante A fost lung şi masacrant,
Et je ne crache pas dessus, Şi nu am fost strivit sub el,
Şi eu nu am să scuip pe el,
Mais à mon sens, elle ne vaut guère, Dar peste-o primă menţiune,
Guèr’ plus qu’un premier accessit, În clasamentul meu nu trece.
Moi, mon colon, celle que j’ préfère, Căci, prietene, eu îl prefer,
C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit ! Pe cel din paişpe-optsprezece.
Mon but n’est pas de chercher noise Eu nu doresc să caut râcă
Au guérillas, non, fichtre ! non, Gherilelor, nu, mă jigneşti!
Guerres saintes, guerres sournoises, Războaie sfinte şi ascunse
Qui n’osent pas dire leur nom, Ce nu ‘ndrăzneşti să le numeşti.
Chacune a quelque chos’ pour plaire, Ceva plăcut e-n fiecare,
Chacune a son petit mérit’, Micul său merit, o pot zice,
Mais, mon colon, celle que j’ préfère, Dar, prietene, eu îl prefer,
C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit ! Pe cel din paişpe-optsprezece.
Du fond de son sac à malices, Din sacul său cu răutăţi,
Mars va sans doute, à l’occasion, Marte, găsind ocazia,
En sortir une – un vrai délice ! – Va scoate unul – un deliciu ! –
Qui me fera grosse impression… Ce mă va impresiona.
En attendant je persévère Dar, aşteptând, nu pot să tac,
A dir’ que ma guerr’ favorit’, Şi spun: războiul care-mi place,
Cell’, mon colon, que j’ voudrais faire, Pe care aş fi vrut să-l fac,
C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit E cel din paişpe-optsprezece.

1 mon colon : moncolon= mon colonel, en argot de caserne. on imagine la scène: l’appelé Brassens, faisant son service, interrogé au garde-à-vous par le colonel

Martie 23, 2010 Posted by | Georges Brassens | 5 comentarii

Melodiile lui ţi se topeau în gură

Radu Cosaşu despre muzica lui Georges Brasses

„Toate aceste nuvele şi schiţe – pe muzică. Melodiile lui ţi se topeau în gură şi în soba de tuci a inimii. Sunau hîrşîit şi şoltîc, se dezvoltau ştrengăreşte şi, şontîc-şontîc, prindeau un sunet singuratic, anarhic şi obsedant, ca tot ce e frumos.”


versurile aici

versurile aici

Martie 6, 2010 Posted by | Georges Brassens | Lasă un comentariu

saturn

Saturne
Saturn

Il est morne, il est taciturne,
E sobru, trist, e taciturn,
Il préside aux choses du temps,
E peste timpuri domnitor,
Il porte un joli nom, Saturne,
Poartă-un nume drăguţ, Saturn,
Mais c’est un dieu fort inquiétant.
Da’i un zeu neliniştitor.

En allant son chemin, morose,
Pe calea lui, ursuz, mergând,
Pour se désennuyer un peu,
Văzând că prea se plictiseşte,
Il joue à bousculer les roses,
Scutură-n joacă trandafirii :
Le temps tue le temps comme il peut.
Timpul cu timpul se hrăneşte.

Cette saison, c’est toi, ma belle,
În astă vreme, tu, frumoaso,
Qui as fait les frais de son jeu,
Vei suferi din jocul său,
Toi qui a payé la gabelle,
Tu care-ai plătit tributul :
Un grain de sel dans tes cheveux.
Un fir de sare-n părul tău.

C’est pas vilain, les fleurs d’automne,
Urâte nu-s florile toamnei,
Et tous les poètes l’ont dit.
De-asculţi vorba poeţilor.
Je te regarde et je te donne
Eu te privesc şi-ţi dăruiesc
Mon billet qu’ils n’ont pas menti.
Lozul meu adeveritor.

Viens encore, viens ma favorite,
Mai vin-odat’, a mea favorită,
Descendons ensemble au jardin,
În gradină să coborâm,
Viens effeuiller la marguerite
Smulgând petala margaretei
De l’été de la Saint-Martin.
A verii Sfântului Martin.

Je sais par coeur toutes tes grâces
Le ştiu din cap a tale graţii
Et, pour me les faire oublier,
Şi, pentru-a mă face-a le uita,
Il faudra que Saturne en fasse
Ar trebui ca Saturn să-ntoarcă
Des tours d’horlog’ de sablier !
Clepsidra cu nisip în ea.

Comentarii

•  Renversement d’un cliché : La chanson Saturne joue sur le cliché poétique classique, hérité des poètes de la pléiade dans lesquels le poète loue la beauté d’une jeune fille avant de lui dire que le „temps matte toute chose” et qu’il faut donc penser à aimer le poète avant d’être trop vieille. Il n’y a qu’à citer Ronsard et Du Bellay : „mignonne allons voir si la rose” et „quand vous serez bien vieille …”. Bref, Brassens s’amuse après cette tradition poétique à la parodier, puisqu’ici, la petite pisseuse est dédaignée au profit de la femme mûre.

• Encore un renversement : Ici le jeu de Brassens avec la tradition poétique de la pléiade est encore plus prononcé. En effet, les poètes vantent les roses : belles mais éphémères, symbole de la jeunesse. Les feuilles d’automne, c’est plutôt le cliché romantique de l’homme seul dans la nature, symbole du temps qui passe. Brassens s’amuse à réunir ces deux clichés pour vanter la femme mûre.

• je te donne mon billet : On disait plutôt „Je te fiche mon billet que…”, dans le sens de „Je suis prêt à parier que…”. Peut-être s’agit-il du billet de banque que le parieur sûr de lui brandit sous le nez de l’incrédule.

• descendons au jardin : écho direct de „Mignonne allons voir si la rose…”

• L’été de la Saint Martin : La Saint Martin, c’est le 11 Novembre. A cette période de l’année il y a souvent un redoux météorologique, d’où „l’été de la Saint Martin”. Ici Brassens s’adresse à une femme mûre (à l’automne de sa vie) et lui signifie qu’elle peut profiter d’une nouvelle jeunesse (l’été).

IL S’ETAIT FAIT TOUT PETIT…

Monsieur Brassens n’avait jamais ôté son chapeau devant personne, jusqu’à ce qu’il rencontre Joha Heiman en 1947. D’abord „Blonde Chenille”, puis „Püpchen”(1), ils vivront leur „non-mariage” jusqu’à ce que la Camarde les sépare, en 1981.
Muse effacée d’un home fort, elle était son repos de guerrier des mots, le refuge de ses angoisses secrètes. Elle est partie voir là-haut s’il y est aussi discrètement qu’elle avait vécu à ses côtés, le 19 décembre 1999, 18 années après lui.
On trouvera une interview d’elle dans le livre de Josée Stroobants et Eric Zimmermann „Brassens chez Jeanne” (Editions Didier Carpentier, auquel nous avons emprunté la photo).
Brassens n’aimait pas que l’on cherche des références autobiographiques à ses chansons. Bon. Mais si „par hasard”, on doit à cette Dame un peu de „J’ai rendez-vous avec vous”, „Je me suis fait tout petit”, „Saturne”, ou, bien entendu, „La non-demande en mariage”, nous lui devons tous beaucoup. Et moi, mon colon, entre toutes les belles que voici, celle que je préfère, c’est Saturne, le plus beau des poèmes d’amour d’un homme à la femme qui l’accompagne dans l’automne de l’âge.


Ianuarie 12, 2010 Posted by | Georges Brassens | 2 comentarii