Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Cu relaxare si umor

În 1873, specialistul în microscopie Ernst Abbe a formulat o limită fizică pentru rezoluţia maximă a microscopiei optice, spunând că aceasta nu va putea niciodată să devină mai bună de 0,2 micrometri. sursa
Domnul Stefan W. Hell (născut pe 23 decembrie 1962, în Arad) a demonstrat că ba da.
Cum?
Cu „relaxare şi umor” spune acelaşi domn Stefan W. Hell.
Niciodată asocierea cuvintelor Arad şi Hell nu a avut o conotaţie mai încurajatoare.

Decembrie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | 9 comentarii

Fotovoltaica

fotovoltaica

Să    vorbeşti    despre    viaţa    ta    spunând    „ea”.

Ea    se    desfăşoară    în    acest    moment    la    birou.

Ea    se    uită    la    ea     ca   printr-o    fereastră.

Doar    aşa    se    vede    pe    ea    însăşi:    în    decupaj.

 

Şi înapoi: pe fereastră intră energia lumii. Să o aşteptăm în linişte. Eu şi ea.

Decembrie 4, 2014 Posted by | . vorbesc, ca să nu tac | Lasă un comentariu

La Nausée via Hrabal

De la Hrabal citire:

„Odată am cumpărat de la Pořič un kilogram de tobă şi m-am dus cu domnul Franc, vecinul meu, la Hajenka, mai pe seară, […], cârciuma era plină… într-un colţ era loc şi ne-am aşezat la o masă cu doi tineri pe care nu-i văzusem niciodată, am mirosit că sunt de la Siguranţa Publică […]… ne-am aşezat, am desfăcut toba, le-am oferit şi celor doi, n-au vrut.”

Dar eu am vrut. Şi, intrând a doua zi dimineaţa la alimentara din colţ, mi-am luat, pe caiet (cum altfel?), bucata de tobă care, în mod nesperat, se lăfăia în vitrina frigorifică şi am înfulecat-o la serviciu, după ce, desigur, am împărţit feliuţe colegelor. Acuma, ori că am mâncat prea cu poftă, ori că nu mai mâncasem astfel de bunătăţi central-europene de la Crăciunul trecut, ori că era prea condimentată, ori altceva, dar… nici după două zile n-am scăpat de ameţeli şi dureri de cap.

Of, Hrabal, tu, rege trist, care-ai introdus toba în marea literatură, cât mă faci tu să sufăr!

Havel_Clinton_Hrabal1

Un rege şi doi preşedinţi

Octombrie 3, 2014 Posted by | Uncategorized | 14 comentarii

Si cum spuneam…

Păi, Goethe zicea că uneori e mai bine să scrii nimic decât să nu scrii nimic. Goethe!

Şi cum spuneam, ieri a fost o zi obişnuită, deci numai bună de prins in acest jurnal.

Zi obişnuită?! Ăsta nu-i un barbarism? Ai spus ce mă inspiră? Ce muzică îmi place? Aş sta să ascult un pian. Pe Mezzo, că e mai comod. Dacă prind. Şi dacă prind.

Dimineaţa, la serviciu, o colegă a rezolvat singură o chestiune (administrativă) pe care considerase că trebuie să o rezolv eu.

Să lucrezi la Palat. Fie el şi Administrativ… Covoare roşii pe culoarele înalte cu ferestre imense… Parterul impresionant cu coloane ionice (sau chiar dorice, habar n-am – dar pot să verific) cu scările şi vitraliile fastuase, candelabrele, decoraţiile de pe plafon. Cine eşti tu şi ce cauţi pe-aici? Aaa, păi eu, ştiţi…, cu bazele de date, pe-aici pe la palat…

După-masă cules nuci, 

Păi am cules şi ieri. Nu, în fiecare zi trebuie.

apoi temele cu juniorul mic,

nu chiar acum. acum mi-e foame. acum mi-e sete. stai să se mai termine şi episodul ăsta.

cu lecturi din Hrabal  printre ele (cu „dragă Dubenka…” şi pisoiul Cassius…), iar

Te lepezi de lectură? Mă lepăd.  Te lepezi de lectură? Mă lepăd.  Te lepezi de lectură? Mă lepăd. Vezi să nu…

seara, tradiţionalul (tradiţional de săptămâna trecută, pentru mine) fotbal cu colegii, n-am mai fost în forma de săptămâna trecută dar asta e, întotdeauna fotbalul mi-a revelat, fotografic, radiografic, starea de spirit de la un moment dat.

hm, văd că dacă-ntr-o seară sunt inspirat, nu-i sigur că şi peste-o săptămână… ce e cu inspiraţia asta? doar nu scrii poezii când eşti în poartă. oare?

Seara târziu, după ce am clicăit pe la posturile de ştiri (un titlu mi-a plăcut mult: „Spionul Dandana” ha ha ha.), mi-am pus apoi un Seinfeld pentru somn uşor, etc…

Da, aşa e. N-ar trebui luat în derâdere, ar trebui luat cu mâinile de cap, dar dacă oricum nu înţeleg nimic…

În rest, voi bine, sănătoşi?… sănătoase?

Septembrie 26, 2014 Posted by | Uncategorized | 10 comentarii

senzaţia aceea…

… când un capitol dintr-un manual de programare în C++, tradus din „americăneşte”, începe cu „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu…” .

 

din (şi nu numai) Brian Overland, C++ Ghid pentru începători,  Ed.Corint, 2005, trad. Georgiana Mihăilescu.

Aprilie 9, 2014 Posted by | ready-made | 13 comentarii

l’enfer c’est les autres

ceilalti

furat de aici

şi, desigur, de aici.

Aprilie 7, 2014 Posted by | About us, ready-made | 10 comentarii

status

nu e soare, dar e bine
şi-n zbor săptămânile trec.

Martie 10, 2014 Posted by | ready-made | 10 comentarii

sinestezie contingentă

eram la liceu şi învăţam la mine-n cameră, la română, despre simbolişti şi eram adâncit într-o poezie de Dimitrie Anghel, când, din sufragerie veni un iremediabil val de fum de ţigară de la un unchi aflat în vizită, ai mei nefiind fumători. sinestezia fu gata! asta apropo de inadmisibilul, inacceptabilul fapt că-n toamna (sinestezic simbolistă) a anului trecut m-am reapucat de fumat după zece ani.

şi, dacă tot suntem împreună, mă puteţi lumina într-o privinţă? voind eu să fac o postare legată de rafinatul paseism al lui Nabokov, m-am trezit că nu mai sunt stăpân pe conţinutul termenului „contingent”, că mă tem că-l înţelesesem şi folosisem până atunci în mod greşit, ca opus al…

aici e momentul să mă ajutaţi: care este antonimul, opusul termenului „contingent”, pls?

Martie 4, 2014 Posted by | Uncategorized | 19 comentarii

Pentru prima dată

[Eram hotărât zilele astea să caut un politician în carne şi oase şi să-i zic: frate, dar chiar stăm şi acceptăm aşa… Când…]

Se întâmplă atât de rar să apară pe agenda unui politician exact ce îmi doream eu să-i cer, încât nu pot să tac: după ce de ani de zile Aradul e pe primul loc în ţară la incidenţa cazurilor de cancer, iată că un politician vrea să afle de ce.

http://www.vestic.ro/articol_35333/judetul-arad-ocupa-primul-loc-la-incidenta-cazurilor-de-cancer-la-nivelul-intregii-tari-3-8–potrivit-datelor-din-buletinul-informativ-al-cunoasterii-starii-de-sanatate.html

„Singurul amendament [al opoziţiei] aprobat a fost cel al liberalului Florin Galiş, care a cerut alocarea sumei de 80.000 lei pentru realizarea studiului privind prevenirea şi monitorizarea bolilor oncologice şi a bolilor metabolice la nivelul municipiului Arad.”

http://www.actualitati-arad.ro/bugetul-aradului-pentru-anul-2014-fost-aprobat/

Februarie 18, 2014 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii

motivaţional neokantian

– o postare atipică, pentru cei cărora le-a fost greu anul acesta –

din lecturile mele studenţeşti de filozof de duminică, două texte din volumul Karl Jaspers, Texte filosofice, Ed.Politică 1986, seria Idei Contemporane, „Cuprinzătorul” (9 pagini) şi „Exigenţa necondiţionată” (10 pagini) le mai folosesc şi acum.

V-am scos câte ceva:

„Exigenţele necondiţionate provin din mine însumi, susţinîndu-mă în interioritatea mea prin ceea ce este mai mult decît mine însumi.”

„Exigenţa necondiţionată îmi apare ca exi­genţă a fiinţei mele autentice adresate simplei mele fiinţări factice.”

„Faţă de orice scop, necondiţionatul apare ca cel ce instituie scopurile. De aceea, necondiţio­natul nu este obiectul voinţei, ci întotdeauna sursa voinţei.”

„Ei au rămas fideli acestei exigenţe atunci cînd infidelitatea lor ar fi dus la o ruină totală, iar viaţa salvată prin infidelitate nu ar mai fi în­semnat decît o viaţă otrăvită ; o atare trădare a fiinţei eterne ar fi făcut nedemn, pentru ei, însuşi faptul supravieţuirii.”

„… necondiţionarea nu este un mod al fiinţării-astfel, ci o decizie, care provine dintr-o profunzime incomprehen­sibilă şi care devine clară prin reflecţie, decizie cu care mă identific.”

„Necondiţionarea semnifică participarea la ceea ce este etern, la fiinţă. Din ea decurge, aşadar, siguranţa şi încrederea absolută. Necondiţionarea nu este ceva natural, ci decurge din decizia amintită. Decizia se iveşte doar în claritatea datorată reflecţiei. Exprimîndu-ne în limbaj psihologic, necondiţionarea nu rezidă în starea momentană a unui om. În ciuda energiei debordante care e proprie acţiunii sale momentane, această fiinţare-astfel îşi pierde subit intensitatea,  dovedindu-se pasageră şi nesigură.”

„Necondiţio­natul nu poate fi niciodată indicat pur şi sim­plu — deşi în fapt el susţine permanent viaţa din existenţă — ci doar iluminat la infinit.”

„Necondiţionarea se dezvăluie temporal în trăirea situaţiilor-limită şi în pericolul de a-ţi deveni ţie însuţi infidel.”

„Dar necondiţionatul nu devine întru totul temporal. Acolo unde este, el se situează tot­odată de-a curmezişul timpului. Acolo unde este dobîndit, el este, ca eternitate a esenţei prezentă în fiecare clipă nouă, ca printr-o naş­tere mereu reînnoită, originar. Cauza : acolo unde evoluţia temporală pare să fi dus la o posesie definitivă, totul poate fi trădat într-o singură clipă. Invers, atunci cînd trecutul unui om, consumat ca simplă fiinţare-astfel, îl apasă prin nesfîrşite condiţionări pînă la anulare, el poate să ia, în orice moment, totul de la capăt, în măsura în care, subit, sesizează necondiţio­natul.”

„O de­cizie a devenit substanţa unui om. Avînd a decide între bine şi rău, el a ales ceea ce con­sideră el a fi binele.”

„… rău este considerat a fi aban­donul imediat şi nelimitat tendinţelor şi im­pulsurilor senzoriale, plăcerii şi fericirii acestei lumi, fiinţării factice ca atare ; pe scurt : răul este viaţa omului care rămîne în sfera condi­ţionatului, viaţă care decurge ca aceea a ani­malelor, cu succese şi eşecuri, în agitaţia unei transformări, străină deciziei. Binele, dimpotrivă, este viaţa care, fără să respingă fericirea fiinţării factice, o subordo­nează normei morale. Această norma morală este înţeleasă ca lege generală a unei conduite morale adecvate.”

„… raportul dintre bine şi rău este de ordin moral: dominarea impulsurilor nemijlocite de către voinţa subordonată legilor morale. Datoria — cum spunea Kant — se opune înclinaţiei.”

„Din punct de vedere moral omul crede că îşi poate întemeia ca justă de­cizia sa pe calea gîndirii. Din punct de vedere etic, omul îşi depăşeşte pervertirea printr-o resurecţie a bunei sale voinţe. Din punct de ve­dere metafizic, el devine conştient de sine însuşi, de faptul de a-şi-fi-dăruit-sieşi în putinţa sa de a iubi. El optează pentru ceea ce este just, nu se amăgeşte asupra resorturilor ce îl pun în mişcare şi trăieşte din iubire. Abia în unitatea celor trei planuri se realizează necondiţionatul.”

„Abia necondiţionarea binelui dă conţinut simplei datorii, poate purifica motivele noastre morale şi dizolva voinţa de distrugere proprie urii.”

„Fundamentul iubirii însă, pe care se sprijină necondiţionatul însuşi, este identic cu voinţa de a accede la realitatea autentică.”

text integral: exigenta.

Decembrie 23, 2013 Posted by | Uncategorized | 1 comentariu