Cum/pe cine mi-aş alege biograf (I – din leapşă)

Leapşă de la Belle de Jour .

Trebuie să mărturisesc că am fost întotdeauna foarte exigent în această privinţă. Nu poţi lăsa un material atât de fascinant pe mâna oricărui volontir bine intenţionat. Şi în niciun caz posterităţii. Stefan Zweig şi Andre Maurois, ar fi primii pe listă. Ca notorietate. Nici Merejkovski nu ar fi de lepădat. Ar trebui studiat dosarul fiecăruia. Între timp a mai intrat un dosar de pe blogul lui Belle de Jour. Să nu uităm nici de Ge Călinescu, Plutarh, Vasari, Romain Rolland. Uff, dar multi mai sunt!

Plutarh cade: „Omul este orb in privinta viitorului.” Hm, cu o astfel de perspectivă…! Păcat, pentru că în viaţa mea am fost paralel cu multe. De Vasari, nu ştiu ce să zic… Am avut, într-a şaptea, un desen care l-a impresionat pe prof şi mi l-a atârnat pe unul dintre pereţii şcolii, dar cam atât. Ar mai fi de consemnat şi o frunză în basorelief pe care am sculptat-o, în curtea blocului, pe o carămidă BCA „găsită” pe şantierul de lângă. N-am fost un neînţeles, părinţii m-au lăsat cu ea în casă. Mă tem că Vasari s-ar putea, totuşi, plânge de lipsă de material. Deci îl punem, discret, la o parte. Don’t call us, we’ll call you! G.Călinescu. Să analizăm. „Ape vor seca în albii… ” Cu încălzirea asta globală, posteritatea nu prea va avea mult de aşteptat să se bucure de apariţia unui nou-sergent. Dacă ar putea veni cu comparaţii mai actuale! „Liberali veni-vor la putere…” Ei, o astfel de perspectivă mi-ar asigura singularitatea pentru o prosteritate ceva mai îndelungată. Romain Rolland: „Cea mai mare parte dintre prietenii nu sunt altceva decât nişte tovărăşii în care fiecare îi îngăduie celuilalt să vorbească despre sine.” Deranjantă perspectivă! Îmi permite să-i vorbesc despre mine! Halal biograf! Next! Elizabeth Gaskell. Să vedem: talent narativ incontestabil, are în CV „The Life of Charlotte Brontë”. Punem deoparte. Stefan Zweig:  „Întregul proces al vieţii spirituale se întemeiază pe carte. Acest instrument delicat deschide orizonturi vaste sufletului nostru şi întreaga noastră viaţă personală se organizează prin el.” Ar mai putea adăuga „What is really beautiful must always be true”. Şi cu asta a spus totul. Toată biografia mea. E bine, dar prea succint după părerea mea. Andre Maurois parcă a scris cărţi ceva mai groase. „Ceea ce îmi place la tine? Această lungă […] visare în care mă cufund de îndată ce mă gândesc la tine.” Come on. Do you really?! Aşa păţesc şi eu când mă gândesc la mine. „Aşa cum în fotografia unui copil descoperim cu uimire trăsăturile bătrânului, tot astfel pasiunile adolescenţei ard încă în inima omului matur.” Aşa e! Mă cunoaşte! E bun. Punem deoparte. Mai e un dosar. Merejkovski. Imens! Genii, zei, mituri ezoterice. M-aş încadra…

Bun deci, după prima şedinţă am rămas cu trei dosare: Elizabeth Gaskell, Andre Maurois şi Merejkovski. Pentru cei care au ajuns cu lectura până aici: promitem să vă ţinem la curent!