Credeam că v-am povestit…

… cât de mult sufăr de fiecare dată când aud vorbindu-se de resemnare în ceea ce-l priveşte pe ciobanul din Mioriţa. nu e vorba de aşa ceva in baladă. din dialogul cu mioriţa nu reise ce a hotărât el să facă. sunt doar nişte instrucţiuni, dacă e să o luăm aşa, pentru mioriţă: ce să facă ea în caz că planul celorlalţi doi reuşeşte. ce ar să facă trebui ciobanul? să-i lege pe cei doi presupuşi ucigaşi şi să-i ducă la poliţie? ce l-ar intreba poliţia? De unde ştii că vor să te omoare? De la o oaie. I rest my case. “Mioriţa” nu e un roman de acţiune. E altceva.

Când tocmai se sting ecourile ultimelor versuri:

„…că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!”

cine ar reacţiona la modul: „Mă, da’ eu nu mă lăsam! Când le trăgeam una la ciobanii ăia doi!… Un fatalist, dă-l încolo de ciobănaş…!”?

La Tv, „Playing Shakespeare”, despre Othello. Bine că ăsta a fost mai deştept decât ciobănaşul nostru! Nimeni, însă, nu-l ia drept arhetip pentru comportamentul urmaşilor lui Shakespeare.

Reclame

12 comentarii »

Haha, stiu de la o oaie :)))

Asa cu patos ai prezentat, ca imi vine si mie sa recitesc Miorita :)))
Pentru mine toate lecturile astea ce erau obligatorii pentru scoala sunt … pierdute pentru eternitate, nu simt ca ar putea reprezenta vreodata altceva decat o corvoada, indiferent ce varsta am si ce maturitate in gandire (sper eu :P)

altfel, miorita avand autor colectiv, necunoscut (sau gresesc?) comparatia cred ca ar trebui sa fie facuta nu cu operele lui shakespeare ci cu cele mai de demult, sa zicem beowulf. Asta parca se lupta cu toata lumea, era curajos, nu un un gelos penibil ca othello :))
Cat de bataiosi sunt englezii in realitate, habar nu am, dar sunt de acord cu concluzia ca frizeaza ridicolul sa reduci o natiune intreaga, de-a lungul a nenumaratoare generatii, la un arhetip

Comentariu de m | martie 21, 2016 | Răspunde
- nici eu n-am mai recitit-o, dar mi-a rămas aşa… în amintire. şi mă sâcâie foarte tare inadecvarea, ori de câte ori o întâlnesc. hai că iarăşi mă ambalez, aşa că revin la partea cu comparaţia. a fost de circumstanţă chestia cu Othello. aveam proaspătă în minte (re)enervarea cu mioriţa când am văzut emisiunea şi mi-am zis: „No uite-l pe ăsta! Pe ce loc cădeam în Europa dacă ciobănaşul nostru ar fi făcut la fel?!”. a trebuit să „google it” pentru beowulf. parcă mi-e frică, totuşi, să pun mioriţa lângă beowulful acela…
  
  Comentariu de beausergent | martie 21, 2016 | Răspunde
- Cu Othello am mai avut o chestie. Când cel mare era pe-a noua şi aveau de pregătit pentru teza la engleză o piesă de Shakespeare, m-am mirat când mi-a zis că pregăteşte Othello, ştiind că pe doamna lor de engleză o cheamă Desdemona. „Eşti sigur că asta v-a dat?” l-am întrebat eu. „Nu. Fiecare îşi alege. Eu mi-am ales asta, Othello!”. Nu m-a mirat răspunsul lui, ştiind că alegerea a făcut-o în necunoştinţă totală de cauză. I-am explicat de ce ar fi mai bine să-şi aleagă altă piesă şi i-am recomandat „Furtuna”.
  
  Comentariu de beausergent | martie 21, 2016 | Răspunde
  - :))) pai si ce, crezi ca daca o cheama desdemona va evita othello din raspunteri?
    
    si de ce nu l-ai lasat sa aleaga othello? (nu am citit furtuna). cred ca pana la urma putem invata ceva bun din orice. Hai sa zicem ca hamlet e prea mult pentru un copil de clasa a 9-a, dar gelozia e o tema mai digerabila si o discutie despre controlarea emotiilor negative se impune oricum.
    
    Comentariu de m | martie 23, 2016 | Răspunde
    - [acum.. daca othello nu este doar despre furie si gelozie – sa-mi fie cu iertare, eu am citit-o pe la 20 de ani :P.. adica eram mai aproape de clasa a 9-a decat sunt de ziua de azi :))) ]
      
      Comentariu de m | martie 23, 2016 | Răspunde
    - am zis să nu ne complicăm. trebuia sa fim atenti sa gestionăm şi coincidenţa de nume, cu riscuri suplimentare. de parcă nu era suficient de complex subiectul. a fost prima dată când junioru mare nu a mai apelat la munca mea de „secretariat”. după ce au anuntat fiecare ce si-au ales, doamna le-a dat lista si cu cerintele. trebuia sa analizeze particularitătile piesei alese din multe puncte de vedere, inclusiv lexical, gramatical, etc. etc.
      
      Culmea e că am găsit la biblioteca judeteana o cărticică de Leon Levitchi, in care am gasit toate astea pentru „Furtuna”. Era marfă perfectă, 24 de carate, un kooh-i-nor al comentariilor. şi i l-am pus pe tavă. n-a servit, n-a catadicsit. a luat chiar si asa 10, dar orişicât…
      
      La Othello mai era si jocul dintre adevăr si aparentă la Iago („I’m not what I am”), dar si eu am citit de mult, aşa că…
      
      Din „Furtuna” am folosit pe blogul meu doar asta:
      
      https://beausergent.wordpress.com/2012/10/29/actualitatea-clasicilor/
      
      Comentariu de beausergent | martie 23, 2016 | Răspunde
      - Deci pana la urma a ales Othello? ca m-am confuzat de tot
        Oricum foarte bine ca nu a vrut marfa ta 😛 si ca a luat 10 pe munca lui 😛
        Mai lipseai sa ii dai niste droguri psihedelice ca sa compuna el o piesa 😛
        
        eu sunt acum la recitit dostoievski, ma minunez si eu ce ‘actual’ e, cum zici tu, chiar si dupa 150 de ani. Pana la Shakespeare mai am. Poate cand o fi si fiica mea la liceu 🙂
        
        Grea e viata dar si mai e greu e sa fii parinte 😀
        
        Comentariu de m | martie 23, 2016 | Răspunde
        
        a ramas Furtuna. Am mai zis de Othello la ce-ai zis tu („daca othello nu este doar despre furie si gelozie”). in ce priveste marfa mea, eu doar i-am gasit „material” la cerinţele iniţiale, maximale, al doamnei. că, în final, doamna s-a mulţumit cu realizări minimale, nu mai zic nimic… Dar orice elev de-a noua putea să meargă la biblioteca judeteană să găsească material pentru teza la engleză. m-am bucurat si eu ca a luat 10 fară sa se folosească de investigatiile mele literar-detectivistice, dar m-aş fi bucurat şi să le folosească. de citit le-a citit si i-au plăcut.
        
        Comentariu de beausergent | martie 23, 2016 | Răspunde
a zis m tot. eu zic doar ca mi-a placut! si…si.
s-a inteles, da?!?

Comentariu de ultimulunicorn | martie 21, 2016 | Răspunde
- Vai, mor, pe unde trec eu zici ca epuizez toate cuvintele, toata vlaga
  otravesc fantanile si ard lanurile de grau!
  
  Comentariu de m | martie 21, 2016 | Răspunde
  - ei, lasă! nu te supăra şi tu acuma :). mai apelez şi eu uneori la artificiul ăsta..
    
    Comentariu de beausergent | martie 21, 2016 | Răspunde
- mă bucur că ţi-a plăcut (altfel poate nici nu postam 🙂 s-a inteles, da?!? )
  
  Comentariu de beausergent | martie 21, 2016 | Răspunde