La Nausée via Hrabal

De la Hrabal citire:

„Odată am cumpărat de la Pořič un kilogram de tobă şi m-am dus cu domnul Franc, vecinul meu, la Hajenka, mai pe seară, […], cârciuma era plină… într-un colţ era loc şi ne-am aşezat la o masă cu doi tineri pe care nu-i văzusem niciodată, am mirosit că sunt de la Siguranţa Publică […]… ne-am aşezat, am desfăcut toba, le-am oferit şi celor doi, n-au vrut.”

Dar eu am vrut. Şi, intrând a doua zi dimineaţa la alimentara din colţ, mi-am luat, pe caiet (cum altfel?), bucata de tobă care, în mod nesperat, se lăfăia în vitrina frigorifică şi am înfulecat-o la serviciu, după ce, desigur, am împărţit feliuţe colegelor. Acuma, ori că am mâncat prea cu poftă, ori că nu mai mâncasem astfel de bunătăţi central-europene de la Crăciunul trecut, ori că era prea condimentată, ori altceva, dar… nici după două zile n-am scăpat de ameţeli şi dureri de cap.

Of, Hrabal, tu, rege trist, care-ai introdus toba în marea literatură, cât mă faci tu să sufăr!

Un rege şi doi preşedinţi