Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

lumină albă


când mă temeam că ăştia ar putea să vrea să-mi ia totul, deci nu din plictiseală şi nici din vreun imbold metafizic de doi bani, am vrut să văd ce rămâne dacă pun deoparte tot ce am primit: părinţi, soţie, copii, casă, educaţie, cărţi, discuri, filme, anotimpuri, prieteni, jocuri, slujbă, bucurii, tristeţi, tot-tot-tot. şi am văzut că a rămas o lumină albă. şi m-am uitat mai atent să văd ce e lumina asta albă, din ce e compusă. şi mi să părut că văd cuvinte, dar cuvinte muzicale cumva. şi acum nu ştiu: erau un ecou, o urmă a ceea ce am primit, sau, ca pânza goală a unui viitor tablou, o virtualitate, ceva ce făcea ca tot ce am primit să aibă sens, savoare.

minimalist-black-white-photography-hossein-zare-1

Reclame

noiembrie 15, 2013 - Posted by | Uncategorized

11 comentarii »

  1. ceva imi scapa: sa fie sensul corect? exista macar asa ceva?!?

    adica am senzatia ca pot sa inteleg in mai multe feluri ce ai zis tu aici. merge luat si ca mine si altfel si poate ca nu e ceea ce ai vrut tu sa zici – dar tocmai asta e frumos si ii da valoare: se preteaza la mai multe interpretari si sensuri! ca si ALBUL – merge cu aproape orice, are mai multe valente. 😉

    Comentariu de ultimulunicorn | noiembrie 15, 2013 | Răspunde

    • textul nu e o construcţie raţională, căutare de sensuri. am descris o experienţă.

      Comentariu de beausergent | noiembrie 16, 2013 | Răspunde

      • nici comentariul meu nu era o constructie rationala… am incercat sa redau o senzatie.

        acum am senzatia ca am stricat efectul textului cu aberatiile ratiunii impure.

        Comentariu de ultimulunicorn | noiembrie 16, 2013 | Răspunde

        • nu ai stricat nimic. un text trebuie să reziste şi unei analize raţionale. impur e imboldul care a determinat experienţa pe care am trăit-o, de un pesimism ontologic, fundamental, dus până la consecinţele, marginile ultime. plus că tu poţi comenta orice aici, pentru că neîntreruperea acestui blog se datorează în mare măsură insistenţelor tale, sporadice, dar convingătoare, pentru care îţi sunt îndatorat. contrar acestora, recitesc fiecare postare pe care o fac, pentru a vedea dacă are toate ingredientele necesare unei postări de final, de închidere de blog. asta le cam are. au mai fost câteva care intrau în această categorie, dar, continuând să postez, le-am stricat această virtualitate. majoritatea, însă, sunt postări care în niciun caz nu pot încheia un blog.

          Comentariu de beausergent | noiembrie 18, 2013 | Răspunde

  2. adica gata?!? the END?

    asta nu-mi convine deloc.

    Comentariu de ultimulunicorn | noiembrie 18, 2013 | Răspunde

    • nu acum. mă simt atât de „sub vremuri” încât am impresia că nu mai pot să-l ţin. blogul. dar văd că şi din astfel de impresii se poate ţine un blog.

      Comentariu de beausergent | noiembrie 18, 2013 | Răspunde

  3. dar fiecare postare e (și) o postare de final, nu? (probabil că e cam cețos ce zic eu acum, dar cred că m-am gândit că în definitiv fiecare postare încheie ceva, nu?)
    nu știu tu cum ești – pot să bănuiesc doar 🙂 – dar mie nu mi-au ieșit niciodată fazele alea cu „gata, de mâine fac aia, sau nu mai fac ailaltă”. adică nu că n-aș fi vrut. 🙂 probabil am și încercat, uneori. în final, epuizată, m-am mulțumit spunând „never say never”. 🙂
    în privința blogului, recunosc că m-au vizitat și pe mine mari pofte să-l închid sau să-l șterg sau, în fine, să dau cu el de toți pereții, dar, una la mână, nu avea niciun rost să fac chestii din astea cu el sau să-l bag în privat etc., el săracu’ de el având atât de puțini vizitatori încât s-ar putea spune că e mai privat decât un blog privat; apoi, doi, îmi ziceam „da’ dacă într-o noapte, peste o lună, mă pălește cheful să scriu ceva?”, io nefiind de fel dintre cei care scriu pe șervețele & tot felul de obiecte care le cad în mână, nuuu, mie îmi trebuie cadru organizat :); și trei, but not least, îmi venea în minte seara când l-am deschis (blogul, i mean) și-mi spuneam că niciunul din lucrurile care m-ar determina să-l killeresc acum nu exista atunci, așa încât, conchideam eu, nu ar fi corect față de mine cea din seara aia de noiembrie.
    rezumând, voiam să zic să-l lași, bre, în pace, că nu costă și nu cere de mâncare. 🙂

    Comentariu de cinemavictoria | noiembrie 21, 2013 | Răspunde

    • Niciodată nu m-am gândit să-l şterg sau să-l pun pe privat. Mi-l imaginam plutind in cosmos, ca o planetă abandonată, vizitată din când în când de personaje de roman SF, coborâtori curioşi şi intrigaţi dintr-o navă cosmică pe „drumul” lor de întoarcere spre globul părintesc. Asta reiese chiar din faptul că mi-am dorit o „postare de final”. Problema e că eu mă raportez într-un mod prea dramatic la lumea înconjurătoare. De-aia şi sunt atras în mare măsură de frivol, joc, lenevire, ataraxie. Ca o reacţie de compensare.

      Comentariu de beausergent | noiembrie 22, 2013 | Răspunde

      • și eu mă raportez în mod destul de dramatic la lumea înconjurătoare, trebuie să fiu mereu cu ochii-n patru pe unde merg, să nu mă ciocnesc de careva … 😀

        Comentariu de cinemavictoria | noiembrie 23, 2013 | Răspunde

  4. […] Beausergent, Shiki Shiki, Maria Riţiu, Drugwash şi Lavinia de la Roşu Vertical. […]

    Pingback de Cei cinci premianţi ai Clubului “Să povestim despre o carte” | bibliodevafiliala3 | decembrie 6, 2013 | Răspunde

  5. […] Beausergent, Shiki Shiki, Maria Riţiu, Drugwash şi Lavinia de la Roşu Vertical. […]

    Pingback de Cei cinci premianţi ai Clubului „Să povestim despre o carte” | bibliodevafiliala3 | mai 9, 2018 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: