Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Eco-ul meu (I)


L’on y danse, tous en rond

Club de lectură

Amintiri praf, la plic. Doar adăugaţi apă.

Cântăresc în mâini cele două volume. Măăăi, că nici nu mi-a fost dor de voi. Deşi la vremea respectivă… Dar, dacă-aţi ieşit la vot la cercul de lectură, disciplina mi-o impune.

Trei experienţe personale m-au legat de „Pendulul lui Foucault”, legănându-mă blând, cu punctul alfa de-asupra căpăţânii.

Astăzi: Primo (de care cititorii mai vechi ai acestui blog s-au sastisit tot ascultând-o)

Într-una din prea multele mele crize din adolescenţă, căutam, cu preţiozitatea specifică vârstei „cheia lucrurilor lăuntrice”. O vedeam ca pe o scurtătură, o CHEIE pe care toţi iniţiaţii, scriitorii, filozofii, etc. cu siguranţă o ŞTIAU. Îmi amintesc că găsisem câteva (educaţia, mi se păruse la un momet dat), dar la fiecare „descoperire” simţeam un inconfort sufletesc de-a dreptul acut, semn sigur că mă înşelasem, că nu aceea era cheia. Momentul de iluminare (da, iluminare, ce?!) mi-a venit mergând pe stradă: „Dar dacă nu există O CHEIE a lucrurilor lăuntrice? Dacă fiecare lucru lăuntric îşi are cheia sa?” Şi atunci am simţit o asemenea bucurie, o deschidere, un big bang, o lărgire a percepţiei încât mi-am dat seama că găsisem: CHEIA lucrurilor lăuntrice este faptul că NU EXISTĂ O CHEIE a lucrurilor lăuntrice.

„Ai avut noroc” mi-a zis bătrânul diriginte din gimnaziu. „Ştiu oameni care nu au avut şansa să găsească ieşirea din criza spirituală şi au sfârşit-o rău”. Mai târziu am găsit-o explicitată de Noica: individualul caută determinări pentru a se conecta la general. Apoi la George Bernard Shaw: „Regula de aur este că nu există regulă de aur.”

Şi apoi am găsit-o ilustrată pe larg în „Pendulul lui Foucault”.

Punctual:

„… la a nu mai ştiu câta întrebare obtuză („Ai parola?”), am răspuns: „Nu”.

Ecranul începu să se umple cu cuvinte […]
Eram aşa de excitat de victorie că nici măcar nu m-am întrebat de ce oare Belbo alesese tocmai cuvântul acela. Acum ştiu de ce şi mai ştiu că el, într-un moment de iluminare,  înţelesese ceea ce înţeleg eu acum.” (trad. Ştefania şi Marin Mincu)

Anunțuri

Aprilie 19, 2013 - Posted by | Uncategorized

13 comentarii »

  1. ah, abulafia – ce vremuri!

    Comentariu de aleph | Aprilie 19, 2013 | Răspunde

    • exact. vremuri îndepărtate. nu era pe lista mea de recitiri. eu votasem „Citind Lolita în Teheran” şi chiar am citit Lolita (deşi îmi place mult Nabokov, am avut un nevoie de un impuls artificial pentru a citi tocmai Lolita. Aşa că am trecut direct de la Humbert la Eco). Am început să-l recitesc („Pendulul…”), la început cu oarecare disconfort, dar între timp cu tot mai multă plăcere. Chiar îmi prinde bine să-mi mai clarific nişte chestii de pe-acolo. Cum ar fi să-şi facă cineva anamneza la lecturi, să-şi psihanalizeze lecturile, să-şi rezolve conflicte de percepţie din romane citite în copilărie şi nerezolvate până acum 🙂 ?

      Comentariu de beausergent | Aprilie 19, 2013 | Răspunde

    • Cred că de la personajul negativ din „Căpitan la cinşpe ani” am rămas cu o formă uşoară de mania persecuţiei. Chiar aşa! Cum a putut individul acela să facă atâta rău!!! Nu se gândea că poate vor fi copii care vor citi despre faptele sale?!!!

      Comentariu de beausergent | Aprilie 19, 2013 | Răspunde

  2. de unele recitiri mi-e teamă, deşi mi-s oarecum nostalgică. au fost recent câteva decepţii, aşa că nu mă-ncumet. deşi eco nu cred că ar fi o problemă, ci – cum bine spui, s-ar clarifica nişte lucruri. cred că mi-ar plăcea să recitesc insula din ziua de ieri, îmi amintesc vag nişte jocuri de cuvinte şi nişte nume cu semnificaţii. şi un citat, habar n-am cum de mi-a rămas, că eu uit foarte uşor: „une heure apres la mort, notre ame evanouie sera ce qu’elle estoit une heure avant la vie”.
    nabokov, da, da 🙂
    eu am rămas mai marcată de personajele negative din cireşarii, vai mie :))

    Comentariu de aleph | Aprilie 19, 2013 | Răspunde

    • Am observat că ai o sensibilitate pronunţată la dizarmonie şi conflictual. Nu ştiu dacă se pot lua aceste cuvinte într-un sens rău, dar te asigur că o spun în sensul bun. În universul virtual, uşor mai susceptibil decât cel real, intervenţiile tale aduc calm şi echilibru, chiar alinare uneori (acum, de exemplu. zilele astea „am fost trimis la podea” pe un blog din top trei în preferinţele mele + un episod nevrotic la serviciu 🙂 şi de aceea mă bucur că am putut vorbi cu tine).

      Cireşarii sunt marele gol din lecturile mele din copilărie. Nu ştiu de ce nu mi le-o fi cumpărat maică-mea. Cred că am prins o perioadă în care nu s-au reeditat, că altfel… mi-aducea tot ce găsea.

      Comentariu de beausergent | Aprilie 20, 2013 | Răspunde

  3. Cât de atent ştii să priveşti şi să citeşti în alţii! E rar. Mulţumesc de ce spui – desigur că am luat totul în sensul bun, şi aşa este, conflictele mă îngrozesc, mai ales cele false sau provocate din nimic şi întreţinute din orgoliu. Cât despre lumea virtuală, cred că sunt norocoasă că nu ştiu şi nu urmăresc prea atent ce se petrece în ea – păstrez, mai mult din repezeală şi inconsecvenţă, o distanţă safe. Dar îmi pare rău că cineva s-a legat de tine, îmi vine aşa de greu să înţeleg mecanismele astea meschine. În fine, nu ştiu despre ce e vorba, aşa că mai bine tac. Tu pari un om care, fără să evite conflictele, le tratează cu eleganţă şi bun-simţ. Sper să se liniştească apele cât mai curând 🙂
    Cireşarii – poţi încerca acum o lectură, deşi îţi trebuie curaj! :))
    Eu mă pregătesc să comand Habarnbam de pe okazii :p

    Comentariu de aleph | Aprilie 20, 2013 | Răspunde

    • Acel „cineva care s-a legat de mine” este o persoană pe care amândoi o respectăm şi o îndrăgim la modul superlativ. Pe mine „m-a taxat” pentru delict stilistic în formă continuată 🙂 . Atâta doar că tonul cu care a făcut-o m-a luat prin surprindere: un sarcasm iritat dus la paroxism (asta pe scala mea de valori, care şi ea e extrem de sensibilă, în registrul „văz enorm şi simt monstruos”). deci nici vorbă de meschinărie. era o iritare de moment.

      Comentariu de beausergent | Aprilie 20, 2013 | Răspunde

  4. doamne, chiar că sunt cu totul pe lângă problemă 😦 nu mai bine tăceam? oricum, ce trebuie să se rezolve se rezolvă oricum, într-un fel sau altul.

    Comentariu de aleph | Aprilie 20, 2013 | Răspunde

    • e bine că ai vorbit. sigur că se rezolvă.

      Comentariu de beausergent | Aprilie 20, 2013 | Răspunde

  5. […] asta a scris Beausergent aici, aici aici, aici aici, aici. Aştept să-mi trimiteţi link-uri, dacă aţi scris despre acest […]

    Pingback de Pendulul lui Foucault, de Umberto Eco – la clubul de lectură “Să povestim despre-o carte” | bibliodevafiliala3 | Iunie 4, 2013 | Răspunde

  6. Cheia care există sau nu există, pare să fie la fel ca şi secretul conspiraţionist – ce poate fi, sau nu. Cred că aceea căutare a cheii, urmărirea tuturor ideilor şi creatorilor ce au fost vreodată în cautarea ei, este, de fapt, ceea ce deschide „uşa” spre cunoaştere.

    Comentariu de Anonim | Iunie 4, 2013 | Răspunde

    • Nu ştiu de ce s-a înregistrat ca anonim comentariul 6 – pe care l-am scris. Oricum, vroiam să ştii că eram eu 🙂

      Comentariu de bibliodevafiliala3 | Iunie 5, 2013 | Răspunde

      • mă gândeam eu că tu ai fost, dar nu eram sigur. 🙂

        Dificila vârstă a adolescenţei, când îţi pui atâtea întrebări, fără a porni de la un „set de valori” validat de experienţa trăită şi când nu ai cine să-ţi răspundă la întrebări. „Asprul filtru întins adolescentului fără de cârmă”…

        Comentariu de beausergent | Iunie 5, 2013 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: