Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

prezentul perfect al paseistului (II)

Katia şi cu mine voiam şi noi să ne amintim, dar cum n-aveam ce, simulam depărtarea şi ne împingeam într-acolo prezentul fericit. Prefăceam tot ce vedeam în monumente închinate trecutului nostru încă inexistent, privind poteca, luna şi sălciile, vechiul ponton mocirlos de pe iaz şi luna aceea de deasupra acoperişului văcarului cu ochii cu care ne-am uita acum, perfect conştienţi că pierderile sunt irecuperabile. Presupun chiar că un vag instinct ne făcuse să ne pregătim dinainte pentru câte ceva, obişnuindu-ne să memorăm şi exersându-ne dorul după trecut, pentru ca pe urmă, când aveam să deţinem într-adevăr acest trecut, să ştim cum să ne purtăm cu el şi să nu pierim sub povara lui.

(Nabokov, Acul amiralităţii, 1933, trad. Adriana Luciu)

decembrie 13, 2011 Posted by | Literatură, Nabokov | Lasă un comentariu

prezentul perfect al paseistului

Mă gândeam eu că-l văd pentru ultima oară? Fireşte că mă gândeam. Chiar aşa m-am şi gândit: iată, te văd pentru ultima oară, căci aşa mă gândesc eu tot timpul, despre toate şi despre toţi. Viaţa mea este o continuă despărţire de obiecte şi de oameni, care de multe ori nu dau nici o atenţie salutului meu subit, smintit, amar.

(Nabokov, În memoria lui L.I.Şigaev, 1930, trad. Adriana Luciu)

decembrie 13, 2011 Posted by | Literatură, Nabokov | Lasă un comentariu