Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Celălalt labirint…


Am primit cu încântare o leapşă de la Cătălina, despre cum ni s-au împletit, în viaţa fiecăruia, cărţile cu vârstele şi am furat titlul de la o povestire a lui Adolfo Bioy Casares…

În primii ani de viaţă, mama îmi citea, seara, la culcare, din singura carte care era în casă. Şi adormeam pe muzica unor Ce te legeni, codrule?, Cobori în jos Luceafăr blând, Codrule, codruţule… De la un timp, cartea se făcuse ferfeniţă şi a fost înlocuită cu alta,…  şi aşa mai departe. Şi în casa bunicilor era o singură carte. O Biblie. Bunicul citea din ea seara, din când când şi duminica întotdeauna.

Nu putem să nu amintim perioada mac şi cocofifi. Nu avem cum!

Apoi poveştile  (s-a schimbat şi decorul, locuiam deja la bloc… Cărţile cumpărate de mama – era un stand la fabrică(!), luai orice carte nou-apărută îţi doreai şi o plăteai la salariu! – erau in camera mea. De la cinci ani am locuit într-o bibliotecă!). Am citit cele două volume din O mie şi una de nopţi, repovestite de Eusebiu Camilar, cu poze care mă fascinau (în primul rând albastrul enigmatic şi învăluitor de pe copertă… uuuh!). Au urmat poveşti şi basme de tot soiul (îmi amintesc doar Aleodor împărat şi „Paloma Blanca„-poveşti hispanice, dar mai fuseseră multe.) Abia acum, la vârsta asta, realizez cât de mult îmi plăceau! Aha, da! şi „Înşir-te mărgărite!” amuzament total!

Nu mai zic de Poveşti cu Malte Lenus, întrucât v-am povestit deja de atâtea ori…

Inevitabil: N.Nosov – Vitea Maleev la şcoală şi acasă.

Irezistibil: Eram pe-a treia când a venit mama acasă cu nişte cărţi care aveau pe copertă nici mai mult nici mai puţin decât… cowboy! (cu pluralul implicit, scuzaţi!). Aşa am intrat  în lumea romanelor: prin Karl May, Old Surehand. Povestind-o unui coleg în pauze pline de savoare şi-a dat seama că are acasă Winnetou! – prima carte împrumutată de la un coleg!

Interminabil: Misterele Parisului, Eugene Sue! Tot ce-mi amintesc: „Trăiască Constituţia!” şi un om care îşi ruina sănătatea lucrând chiar şi noaptea în nişte condiţii de iluminat precare! Ceva în-gro-zi-tor! Dar lucrurile parcă se rezolvaseră mulţumitor, în final…

Cartea cult în gimnaziu: Cişmigiu et Comp., de Grigore Băjenaru.

Jules Verne, Alexandre Dumas… plăcere pură – dar parcă şi multe chestii în plus. „Doi ani de vacanţă” şi „Un bilet de loterie” m-au impresionat cel mai mult. (Nu mi-a plăcut Călătorie spre centrul pământului). Apar primele lecturi obligatorii… Prima carte pe care am urât-o: Baltagul. (În liceu, însă, într-o vacanţă de boală, am devorat cărţile „cu descrieri” ale lui Sadoveanu, fără să mă oblige nimeni!)

Jack London m-a impresionat cu „Dragoste de viaţă”, dar pentru Mark Twain nu prea am avut organ (în afară de Un yankeu la curtea Regelui Arthur).

Liceul a început, pare-mi-se, sub semnul lui Walt Whitman şi s-a încheiat sub cel al lui Francois Villon. Nichita a murit când eram în ultimul an de liceu. Îmi cumpărasem Noduri şi semne când încă mai trăia şi apoi cele două volume postume cu selecţia făcută de el însuşi le-am tot recitit în primul an de studenţie. Scrisoarea către un prieten, de Vauvenargues şi Aforismele lui Brâncuşi, găsite într-un număr al revistei Secolul 20, m-au scos dintr-un fel de … criză spirituală, nu ştiu, ce m-a lovit pe-a unşpea, când nimen nu-şi explica ce naiba se-ntâmplă de iau note atât de mici. Între timp îi descoperism pe Jerome K. Jerome, cu Vacanţă cu copii mei, Ilf şi Petrooov, cam tot pe-atunci. Un mic volum cu poezii de Eugenio Montale, în aceeaşi perioadă, mi-au prins tare bine (după cum auzisem, mai târziu, un coleg spunând că „romanele te ajută să înţelegi lumea, iar poezia să o suporţi” – înseamnă că există multă poezie la Proust).

Din ultimul an de liceu şi până pe la începutul anilor ’90 nu ratam niciun număr din Secolul 20. Aşa l-am descoperit pe Ernst Junger. Pe falezele de marmură îmi dăduseră o linişte atât de profundă (se pare că asta am tot căutat: liniştea şi un strop de poezie 🙂 )! Război şi pace m-au făcut mai comunicativ şi mai atent la oamenii din jurul meu şi, în general, la ce se întâmplă în jur. Între timp am mai avut perioade Ernesto Sabato, Adolfo Bioy Casares şi câţi or mai fi fost şi de care poate mi-oi mai aminti din când în când (povestirile lui Cehov, de exemplu, etc…). Ah! şi desigur, anul trecut, anul în care am citit Proust… şi autorii mei preferaţi din blog-roll-ul de alături… :). Dar cum aş putea să uit de Heinrich Boll, cu Fotografie de grup cu doamnă şi povestirile.

În concluzie, cred că blogul acesta în întregul lui e un răspuns la această leapşă, acest articol fiind doar un mic rezumat… (Staţi puţin: Losski cu Tratatul lui despre Teologia mistică a Bisericii de răsărit cum să nu zic de el?! Dar, aveţi răbdare, cu timpul le-om desluşi noi pe toate. Văd că n-am zis nimic de Brel şi Brassens. Hai că-mi vine să râd! )

Anunțuri

Decembrie 5, 2010 - Posted by | Uncategorized

18 comentarii »

  1. mi-a placut si mie ”1001 de nopti” dar in acelasi timp ma si inspaimantau,nu reuseam sa adorm.ma ingrozisera atat povestile cat si desenele.asa ca,ani mai tarziu,mai exact acum trei ani am gasit editia noua in librarie cuprinsa in trei volume cu niste desene tare dragalase si imediat am cumparat-o si am recitit-o.eu mai citesc si acum povesti si ma uit si la desene animate,poti sa razi daca vrei 🙂

    Comentariu de mihaeladitoscana | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

    • îmi amintesc că stăteam pe covor când le citeam şi mă opream din când când pentru a-mi putea imagina mai bine scenele… acum îmi place să regăsesc recreată atmosfera aceea în unele cărţi ori filme …

      Comentariu de beausergent | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

  2. Uitasem complet de „Vitea Maleev la şcoală şi acasă”. Ce-am mai citit cartea asta!!! Dar nu-mi mai aduc aminte de nimic din ea. Am s-o caut prin anticariate, vreau să-mi aduc aminte! 🙂

    Comentariu de teodora | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

    • Cum ai putut să uiţi! vaaaai! tocmai de Vitea Maleev… cum dresase el câinele să socotească şi cum rezolvase o problemă de mate desenând buzunarele şi împărţind merele la numărul lor!!! aşa ceva nu se uită! 🙂 Dacă dau de ea prin vreun anticariat, promit să ţi-o trimit! Nu ştiu cum de am ratat Aventurile lui Habarnam! Bad timing, I supose!

      Comentariu de beausergent | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

  3. Am regasit toate lecturile copilariei noastre agatate pe firul Ariadnei; am traversat acelasi labirint, pare-se!…

    Comentariu de dumitruagachi | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

    • oh! mă bucur, mă bucur… să regăsesc tovarăşi, camarazi de frăţie spirituală…

      Comentariu de beausergent | Decembrie 6, 2010 | Răspunde

  4. Oh, god! Am uitat de „Legendele Olimpului” in versiunea lui Alexandru Mitru si piesele lui Shakespeare repovestite de Charles si Mary Lamb.
    Asa cum spuneam, inceputurile conteaza.

    Comentariu de divagaţii | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

    • Le-am citit şi eu dar nu m-au impresionat (estimare retrospectivă). În ce priveşte Elada, m-a impresionat mai mult o carte în format mare cu poze impresionante şi chiar şi manualul. CU câtă plăcere-mi amintesc de manualul de istorie antică, spre deosebire de celelalte manuale de istorie. Iar cu Shakespeare am avansat mai mult pe calea ecranizărilor lui Laurence Olivier, ulterior, cu traducerile lui Leon Leviţchi. Nici măcar de la seria BBC nu am rămas cu impresii deosebite. Toate astea vorbesc despre capacitatea mea scăzută de a fi impresionat de ceva… 🙂

      Comentariu de beausergent | Decembrie 6, 2010 | Răspunde

  5. … si basmele lui Vladimir Colin, si Ciresarii lui Chirita, si La Medeleni-i lui Teodoreanu…. astea sunt inceputurile mele.

    Comentariu de ultimulunicorn | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

    • Si ale mele!!
      Devine frustrant. E memoria noastra imbucatatita sau se (re)construieste, permanent, din amintirile altora?!

      Comentariu de divagaţii | Decembrie 5, 2010 | Răspunde

      • De ce frustrant?! Las’ să avem în memoria afectivă, izvoare uitate care să lucreze neştiute…

        Comentariu de beausergent | Decembrie 6, 2010 | Răspunde

    • Nu am citit nici unele… :). De Vladimir Colin am dat doar când eram la liceu. Am cumpărat cartea atunci şi aşteaptă şi acum. La Medelenii lui Teodoreanu sunt sigur că îi începusem, dar se pare că i-am abandonat rapid! Cireşarii, am citit acum doi ani primul volum, când îi venise ca lectură obligatorie juniorului mare (pe-atunci am reînceput să citesc), în ideea că poate mă întreabă câte ceva.

      Comentariu de beausergent | Decembrie 6, 2010 | Răspunde

  6. din „fetita de pe terra” mi-a ramas in minte un pasaj pana in ziua de azi: „istoria pastreaza doar esentialul. cat despre amanunte, ele pot sa lipseasca din memoria oamenilor” …

    Comentariu de cinemavictoria | Decembrie 7, 2010 | Răspunde

    • …ceea ce e valabil şi pentru istoria persoanei şi, deci, pentru acest articol. istoria are sens şi înţelesuri, dar clipa este tainică… 🙂

      Comentariu de beausergent | Decembrie 7, 2010 | Răspunde

  7. mai ai aceste carti?
    care a fost soarta lor?

    Comentariu de vic | Decembrie 7, 2010 | Răspunde

    • Faină-ntrebare!
      Majoritatea celor pentru copii nu le mai am şi nici nu ştiu cum am rămas fără ele: mac şi cocofifi, aleodor impărat, basme hispanice, povesti cu malte lenus (asta nu cred că o voi mai găsi prin anticariate). s-au salvat „o mie şi una de nopţi” şi cred că şi „Vitea Maleev” şi „Înşir-te mărgărite”. Volumele cu Old Surehand „originale” le mai am, dar sunt varză. Le-am cumpărat şi de la anticariat. Astea se pot ţine în mână. DAR, de la cele vechi, „originale”, vin nişte vibraţii de le simt până în creştetul capului. Cele de la anticariat sunt doar nişte cărţi, acolo, de parcă ar fi necitite! Tot la anticariat am găsit Winnetou (le-am citit de la un coleg) şi Cismigiu&Comp (imprumutată de la bibliotecă). În rest mi-au rămas cam toate, mai puţin „Secolul” cu Aforismele lui Brâncuşi (şi cred că ştiu la cine l-am dat)!

      Comentariu de beausergent | Decembrie 7, 2010 | Răspunde

  8. Cam asta a fost si traseul nostru initiatic. Multumesc!

    Comentariu de Elena | Decembrie 8, 2010 | Răspunde

    • eu vă multumesc. ar fi interesant un studiu despre impactul lecturilor comune asupra evoluţiei unei generaţii…

      Comentariu de beausergent | Decembrie 8, 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: