Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

some for ever… not for better


Teii pe care i-am încercuit în imagine. Nu mai sunt! Acum e o staţie de tramvai (pustie) în locul lor. Am observat doar acum o oră. În ce an suntem? How long have I been sleeping?! Copacii erau acolo de când mă ştiu. Ăsta nu mai e Aradul meu. Venind dinspre teatru m-a izbit o senzaţie de pustiu, de deşert. Şi atunci am observat. Vă rog să vă uitaţi şi voi!

Şi acum priviţi aici.

Am senzaţia unei pierderi i-re-pa-ra-bi-le. O mutilare a unui loc frumos. A unui loc ce făcea parte din geografia afectivă a existenţei mele (as we knew it).

Eh, fie după voia lor.

Dar cu teii ce-aţi avut, mă!

LATER EDIT!

„Sunt vechi, domnule”. Ieri aşteptam nerăbdător în sala delectură a bibliotecii judeţene să mi se aducă o carte din depozit. Doamna s-a întors (niţel şifonată): „s-a casat. Era veche. Era de prin anii optzeci!”. Aparţin deja altor vremuri… Şi mi-e dat să o aflu abia acum :). Şi atât de brusc.

Anunțuri

Iulie 1, 2010 - Posted by | Uncategorizable

28 comentarii »

  1. copacii au fost probabil inlocuiti cu locuri de parcare. pe la mine asa s-a intamplat.

    inlocuiti cu locuri… asta e pleonasm?!? ca nu ma prind.

    Comentariu de ultimulunicorn | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  2. pleonasmele nu sunt atât de subtile… şi eu am zis azi-dimineaţă într-un comentatriu „care mi se potriveşte cel mai bine”, de parcă puteam să spun că „mi se potriveşte, dar nu prea bine” 🙂
    iar în locul teilor e o staţie de tramvai… a fost mutată din partea cealaltă a platoului (staţia). deci nu s-a câştigat nimic.

    Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

    • ba s-a castigat! locul liber din locul de unde s-a mutat statia de tramvai. 😀

      eu credeam ca suntem prea multi oameni, si de aia nu mai e loc. nicio clipa nu m-am gandit ca nu mai e loc din cauza copacilor… da’ bine ca s-au gandit altii pt mine!

      Comentariu de ultimulunicorn | Iulie 6, 2010 | Răspunde

      • între timp m-am interesat: era vorba de o normă europeană care spune că staţiile de tramvai trebuie să fie la ieşirea de pe platou şi nu la intrarea în el. dar sunt sigur că există şi norme europene care recomandă să nu se taie teii bătrâni din centrul civic (altmiteri pustiu, un deşert de asfalt) al unui oraş. chestie de prioritizare. (aici urmează câteva propoziţii pe care a trebuit să mi le cenzurez).
        E trist când se taie copaci. E un război fratricid şi, în plus, ei nu au cum să se apere de fiinţele acelea mici şi fără rădăcină care sunt oamenii…

        Comentariu de beausergent | Iulie 6, 2010 | Răspunde

  3. răspunsul bibliotecarei e ”de pus în ramă”, n-am mai auzit asemenea tip de replică, are ceva..greu de definit
    iar teii..
    nu mă mai miră nimic

    Comentariu de MB | Iulie 1, 2010 | Răspunde

    • ce fel de carte era, beausergent? 😀
      si eu casez cartile vechi dar biblioteca mea are doar carti de economie si management si alte de-astea si ceva scris prin 1990 chiar nu mai e de actualitate

      de pus in rama :))
      ma rog, nu stiu dc se numeste ca o iau personal (desi nu cred, ca sunt convinsa ca nu e vorba de o carte de economie in insemnarea de mai sus) dar mi se par cam exagerat sa spui ‘greu de definit’, n-am mai auzit…
      pai nu ai auzit ca nu esti bibliotecar si nu ai treaba cu bibliotecile (decat in calitate de.. consumator), nu ca ar fi incredibil. asta patesc cartile vechi, sunt casate ;D
      in plus, ‘veche’ putea foarte bine sa insemne ca era intr-o stare foarte proasta. pagini rupte, ilizibile, bla bla bla.

      Comentariu de m | Iulie 1, 2010 | Răspunde

      • si de parca bibliotecarii ar casa cartile din plictiseala :))
        sau din pura rautate :))

        vaaaai
        aproape m-am enervat

        gata, plec acasa ;D

        Comentariu de m | Iulie 1, 2010 | Răspunde

      • era o carte de poezie. nici eu nu mai ştiu ce am făcut cu ea. ştiu că le citeam prietenilor din ea, în tot felul de împrejurări. n-aş crede să fi fost prea cerută. de-aia or fi considerat că dacă se scapă de ea, ar fi pagubă-n ciuperci. 🙂 Constatam, doar, cum dispar „lucruri” cu oarecare încărcătură afectivă pentru mine, dând senzaţia de „alte vremuri” şi mă amuzam înconjurându-mă cu o aură de vechime, cu totul prematură (sper), pentru persoanele care mă cunosc personal. (exceptând, desigur, persoane gen Kelly Bundy, care constata, oripilată, că mama ei e atât de bătrână încât trăia pe vremea când ea, Kelly, nici nu se născuse încă).

        Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

      • ah, şi ca să fii mai îngăduitoare cu MB :), e bine să ştii că el vorbeşte din perspectiva unui (fost?) anticar (dacă am înţeles eu bine. îmi cer scuze dacă sunt pe-alături de subiect).

        Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  4. mulţumesc pentru co-pătimire.
    era vorba de Adam Puslojic, „Apă de băut”. o aveam şi n-o mai găsesc…
    iar despre tei… pot spune acelaşi lucru. acum aflu că, într-adevăr, a fost scandal când cu tăierea. se pare că o parte a „societăţii civile” ar fi fost destul de vocală atunci.
    eu de-abia acum le-am simţit lipsa…

    Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

    • n-am auzit in viata mea de cartea asta 😛

      Comentariu de m | Iulie 1, 2010 | Răspunde

      • am gugălit după ea şi am dat de o antologie a autorului, dar costa aproape două milioane şi nici nu sunt sigur că aş fi găsit poeziile din volumul dorit.

        Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  5. In Bucuresti este la fel. Asta in timp ce Vancouver are parcuri de peste 1.298 hectare, cel mai mare avand 404 ha.

    Comentariu de divagaţii | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  6. Noi avem parcuri, faleza Mureşului, o pădure în toată regula în vecinătatea oraşului, dar teii aceia prindeau tare bine acolo unde erau.

    Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  7. aşa păţesc eu cu unele case din bucureşti, pe care întâmplător le ştiam sau chiar îmi erau familiare, când descopăr că s-au demolat … încerc să-mi reconstitui repede în gând alura şi detaliile, până şi lumina care cădea pe ele, de parcă mi-ar fi frică să nu le pierd definitiv, până şi din mintea mea sau, cât de bine ai spus, din „geografia afectivă a existenţei mele” …
    cum să fie „veche” o carte din anii optzeci? eu dacă aud „veche”, mă gândesc la secolul 18 sau 19, dacă e vorba de cărţi …

    Comentariu de cinemavictoria | Iulie 1, 2010 | Răspunde

    • completare: am vrut să spun „tipărită” în sec. 18 sau 19, nu scrisă. 🙂

      Comentariu de cinemavictoria | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  8. în ce priveşte cartea, am fost o secundă surprins, dar apoi am făcut un gest gen „silly me, cum îmi închpuiam că o bibliotecă păstrează cărţi de acum douăzeci şi ceva de ani, it’s ridiculous!”

    În ceea ce priveşte partea cu teii, fir’ar, nu mă aflu într-o poziţie din care să pot fi prea vituperant, „you know”. cifra de 60.000 îţi spune ceva? god damn!

    Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

    • bibliotecile cu carti de literatura normal ca pastreaza si cartile vechi. ori era intr-o stare foarte proasta ori a pierdut-o cineva si au casat-o. mai ales dc ai zis ca s-a intors ‘sifonata’

      Comentariu de m | Iulie 1, 2010 | Răspunde

      • „puţin şifonată”. de fapt, emana o agresivitate uşor defensivă, parcă pentru a preîntâmpina o eventuală reacţie de revoltă din partea mea. nu era cazul, eu fiind o persoană exagerat de îngăduitoare. repet, am pus alături cele două întâmplări pentru a exploata, la modul autoironic, aerul de „pe vremea mea” pe care îl degajau… 🙂

        Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  9. mă gândesc să nu mă trezesc cu vreun comentariu de la quijada gen „ţie nu ţi-e bine?”. paranoia e în floare!

    Comentariu de beausergent | Iulie 1, 2010 | Răspunde

  10. Teii şi cartea au dispărut deodată. Ştiam că aşa se va întâmpla.

    Comentariu de Cerculeţ | Iulie 5, 2010 | Răspunde

  11. Într-adevăr. Ce ne mai rămâne?
    Bine măcar că a reapărut Cerculeţ! 🙂
    Bine ai revenit, Cerculeţ!

    Comentariu de beausergent | Iulie 5, 2010 | Răspunde

  12. Faine, politicile Bibliotecilor… Incet , incet or sa ramana doar cateva coperti mai noi, sa se asorteze cu scaunele…

    Comentariu de Elena | Iulie 6, 2010 | Răspunde

  13. 🙂 scaunele… eternul (de vreo juma’ de veac încoace) simbol al ratării receptării operei de artă…

    tot mai des simt, intrând în biblioteca judeţeană acelaşi sentiment de pustiu pe care l-am resimţit când cu tăierea teilor. la secţia pentru copii parcă se încearcă ceva…

    dar, apropo de rachmaninov, pe care îl evoci în postul tău de azi, dacă ai timp să citeşti asta .

    Comentariu de beausergent | Iulie 6, 2010 | Răspunde

  14. Acum am văzut și povestea de la tine… ce trist! Și în Arad? acolo erau oameni faini… Cine lucrează cu ăștia? cine îi sfătuiește ce să facă? și cine le dă voie? Nu mai înțeleg, de multă vreme.

    Cu cartea veche am pățit-o și eu; dar eu am cerut una scrisă în evul mediu 🙂 aveau o mie de motive să și-o caseze – lasă-mă să folosesc forma asta verbală aici.

    Văd că ni se întâmplă lucruri similare, dar nu dintre cele mai bune. Hai să ciocnim un pahar de vin!

    Comentariu de arhitectul | Iunie 9, 2012 | Răspunde

    • Hai noroc! Imi cer scuze de intarziere, dar am avut program de alegeri… >)
      Multumesc pentru vizita si comentariu…

      Comentariu de beausergent | Iunie 13, 2012 | Răspunde

  15. Nicio grabă. Mi-a făcut plăcere.

    Comentariu de arhitectul | Iunie 13, 2012 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: