Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

propunere


Uff!

PROPUN

ca, în afară de cazul în care reaua-credinţă este exprimată în mod manifest şi fără niciun dubiu, orice comentariu al oricărui vizitator pe orice blog, să fie citit cu prezumţia de bună-credinţă şi bună-voinţă.

Anexez, pentru a da greutate acestui demers, următorul text:

„Fiindcă ne e cam urât, observând cum fiece secundă ne mai năruie puţin, un instinct ne mână să ne desenăm imagina. Pe măsură ce moluscul vestejeşte, priveşte cu oarecare mulţumire, nu prea dulce, coaja de calcar în care şi-a desenat formele şi care va dăinui. Coaja poate afecta toate înfăţişerile, de la găoacea nautilului, până la desişurile madreporilor. Imagina noastră înfiripată de-a lungul vieţii poate fi organizarea unei provincii, ecuaţii, sau o casă de comerţ, sau un sonet. În ochii fiecăruia a lui e mai întreagă, mai socotită; în ochii soartei poate sunt toate cam totuna, încrustări deopotrivă de necesare, instincte uşor diverse.

Unii dintre noi iau seama că, de voie sau de nevoie, instinctul lor se desenează mai bucuros în litere. Odată desluşită, prin experienţe diverse, încăpăţânarea acestei porniri adânci, pare-se nu e nimic altceva de făcut, decât s-o laşi liberă printre uneltele trebuitoare, hârtie, cerneală şi celelalte. Altfel – altă constatare experimentală – în loc să înfiripe incrustaţii bune rele, înfiripă tristeţe. Şi de aceea e de fugit ca de singrul lucru cu adevărat imoral, obida lungă şi stătută urâţind, sleind, înrăind pe om.

Cartea imprimată însă se îmbibă cu mai multe postulate decât voia autorul. A apărut în n exemplare, proaspete, nouţe, cu mirosul lor excitant de cerneală recentă? Înseamnă, cred unii, „citeşte-mă, admiră-mă, ce bine o să-ţi prind”. Înseamnă încă „voi toţi câţi treceţi, cinstiţi judecători sunteţi.”

Filele aceste, orcum or fi urzite, cu fir roşu sau mieru, borangic sau in, cu altiţe sau alte iscodiri, nu văd cum ar putea desena altceva decât mişcarea mîinii care ţese; deci, indirect, mâna însăşi, sub forma ei cea mai adâncă şi cea mai vie (orcare ar fi aparenţa sumară şi grosolană a ţesăturii).

Atunci cum o să-i placă mâna asta celui care are mâinile altfel făcute? De ce l-am opri din drum, să-i pierdem vremea cu vorbe de clacă, nimicuri strâmbe pentru el – şi, ce pare mai trist, să ne-o pierdem pe a noastră. E un noian între noi doi: doar buna cuviinţă ne apropie şi ne despart tot atât de iute. N-am fi nesocotiţi să credem că, ce e drept în capul nostru, nu se strâmbă în al lui ca într-o altă apă?

Admiţând, deci, ceea ce e probabil, că o carte imprimată caută urechea cuiva; pare evident că o caută pe a celor ce se aseamănă cu cine o scrise. Doi, trei, câţi…?”

Vă mulţumesc dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici. Despre autor şi în ce carte apare textul de mai sus, veţi putea citi în numărul următor.

Reclame

mai 28, 2010 - Posted by | Introducere la un mod de a fi

12 comentarii »

  1. „O carte imprimată caută urechea celor ce se aseamănă cu cine o scrie. Doi, trei…”
    Câţi ca noi. 🙂 Cei care se aseamănă se găsesc în/prin scris. Nu contează numărul.

    Deci orice comentariu va fi citit aşa cum a fost scris. 🙂

    Comentariu de Zvârluga. Bond | mai 28, 2010 | Răspunde

  2. aş face un apel în acest sens!… 🙂 .
    Dacă nu luăm poziţie de pe-acum, s-ar putea ca, la un moment dat, la exclamaţia „Ce cult eşti!!!” să ni se răspundă „Cult eşti tu cu tată-tu’!”, ceea ce ar fi de evitat.

    Comentariu de beausergent | mai 28, 2010 | Răspunde

  3. adevărul e că mi-e destul de greu să-mi revin după o lecţie primită pe un (alt) blog. am căpătat curaj de la generozitatea îngăduitoare cu care comentariile mele au fost primite până acum pe bloguri. da’ ce lecţie amară am primit când am încercat să comentez acolo! voi fi mult mai atent cu comentariile pe care le voi posta de-acum (dacă voi mai avea curajul)! ar trebui să-i mulţumesc.

    Comentariu de beausergent | mai 30, 2010 | Răspunde

  4. daca ai provocat o reactie, e bine. mie cea mai amara mi se pare nebagarea in seama. dar si pt ea exista atatea motive…

    cand comentez pt prima oara undeva incerc sa fiu inofensiva, testez apele. daca ma simt io in largul meu… atunci incep sa aberez cu gratie. e semn ca ma simt „ca acasa” 😀

    ps
    sper sa mai ai curajul sa comentezi! ce vorba e asta?!?/:)

    Comentariu de ultimulunicorn | mai 31, 2010 | Răspunde

  5. de fapt a fost si reactie si nebăgare în seamă. reactia a fost în postarea de a doua zi, iar nebagarea in seama a fost prin faptul că nu mi-a răspuns la comentariu 🙂 . am mai comentat pe acolo doar intr-o leapsă si mi s-a preluat frumos (nu a fost un răspuns propriu-zis) . daca faci clic in blogroll-ul meu unde scrie „Gabi”, si acolo pe comentarii recente vezi

    beausergent
    cella
    beausergent

    clic sub cel de jos unde scrie Jurnal 2010, e comentariul meu (cu bună credinţă) la însemnarea zilei 16 mai 2010. reactia autorului a apărut in 17 mai 2010 şi primul paragraf din 18 mai 2010 (posibilă reacţie – indescifrabilă – la comentariul meu următor – cel de după Cella). Cel mai rău m-a durut că mi-am asumat şi „trimiterea” din acestă însemnare din data de 25 mai 2010: „Ai dreptul sa scrii doar daca te simti destul de puternic sa le furi cititorii acelor mascarici ai scrisului. 🙂 Nu ai nici o scuza pentru faptul ca scrii stangaci, pretentios. De ce sa fii indulgent cu cei ce arunca vorbe in vant, incearca sa-si vanda pretioasa imaginatie si sentimente pe care nu le-au trait niciodata?”

    DAR, am găsit acest text (dacă mergi pe coloana cu link-uri: Manual de utilizare: Lectia nr. 2):
    „Oarecum la polul opus hăitaşului de public se află blogger-ul care nu pare să dorească nimic de la nimeni, cel care-şi concepe spaţiul electronic ca pe un soi de jurnal închis, în care îşi consumă eul, ca într-un cub de sticlă. Soluţia acestuia este ancorarea de modelul cărţii, ca Ulise de catarg împotriva cântecului sirenelor. Nu noutatea sau informaţia îl motivează pe acesta, ci reflecţia sau jocul cu semnele culturii – în ce mă priveşte, atunci când citesc blog-uri, pe acestea le prefer, pentru că sunt adevăratele blog-uri creative. Faţă de hăitaş, a cărui unică grijă este mulţimea, acest nou Ulise atrage şi este atras de cei care-i seamănă: puţinii şi aleşii îi ameliorează singurătatea autoimpusă, dar chiar şi aceştia sunt pur facultativi (cu sau fără ei, pe neo-Ulise îl interesează ceva de dincolo de dialog, un răspuns pe care numai el însuşi şi-l poate oferi, chiar dacă – pe drumul dialectic – îl măguleşte intenţia de solidaritate). Dacă pe hăitaş blog-ul îl foloseşte, transformându-l într-un slujbaş aducător de noi închinători, în schimb neo-Ulise instrumentalizează blog-ul, făcându-l să-i slujească şi transformându-şi aroganţa în principiu de selecţie, conform principiului „blog-ul este ceea ce faci din el”.”

    Mi-am recunoscut omu’ în această caracterizare!

    Comentariu de beausergent | mai 31, 2010 | Răspunde

  6. iti zic ceva ce-mi zic si mie, frecvent – tre sa fii mai nesimtit 😀 sau mai putin simtitor la toate cele. asta in relatiile cu ceilalti. in rest – fii tu insuti! are logica?
    in capul meu are. 😉

    Comentariu de ultimulunicorn | mai 31, 2010 | Răspunde

  7. ai mare dreptate. voi incerca sa nu mai fiu atat de sensibilos in toate si sa fiu eu insumi, cum era citatul dintr-un post anterior:

    “Pentru a mă vindeca de judecata celorlalţi, am toată distanţa care mă desparte de mine.”

    Comentariu de beausergent | mai 31, 2010 | Răspunde

  8. Dar, până atunci, trebuie să încerc să-mi dau seama dacă nu sunt un „mascarici al scrisului. unul din cei ce arunca vorbe in vant şi incearca sa-si vanda pretioasa imaginatie si sentimente pe care nu le-au trait niciodata şi cu care nu ai avea motive să fii indulgent”.

    Comentariu de beausergent | mai 31, 2010 | Răspunde

  9. uite cum mă scoţi tu din autoimpusa mea muţenie 😀
    rămâi exact aşa cum eşti, da?
    şi dă mucavalei ce-i a’ mucavalei iar cerului lasă-i STELELE
    luna nu-i doar una 😉
    când stai culcat în iarba plină cu trifoi plimbă-te cu picioarele goale printre nori(eu mi-am făcut chiar şi fotografii pe cărările, doar, dintre ei)e real… nu viS,e şi eşti doar tu şi cu tine… împreună cu noi 🙂

    Comentariu de CELLA | iunie 1, 2010 | Răspunde

  10. Cella, ce bine că mi-ai scris!
    Ai văzut ce-am păţit? N-am fost foarte inspirat în comentariul acela, e adevărat, dar m-a certat cam rău, nu ţi se pare?!
    Îţi mulţumesc pentru sfaturi, le voi urma cu exactitate 🙂 !

    Comentariu de beausergent | iunie 1, 2010 | Răspunde

  11. vaiii 🙂 să nu „urmezi” nimic, doar sufletul tău …
    mă feresc să dau sfaturi mai ceva ca ăla de tămâie 😀
    cât despre „ceartă”… mie-mi plac „certările”(am încasat una chiar aici la tine câdva) 😉 uneori le provoc … e ghiduşia mea, una dintre preferate, a provoca certări e fany maxim
    crede-mă n-ai avut vină
    altfel nici nu interveneam, azi, te-a afectat nedrept de tare şi: nu-i cazul! am zis 😀

    Comentariu de CELLA | iunie 1, 2010 | Răspunde

  12. comentariul tău a fost foarte binevenit şi m-am liniştit pe deplin. îţi mulţumesc mult pentru asta. dar nu-mi amintesc când te-a certat cineva pe tine pe acest blog !?! eu în niciun caz. şi să nu fi observat eu? voi căuta.
    multumesc încă o dată.
    ieşirile din „autoimpusa ta muţenie” sunt pentru noi bune de pus pe rană.

    Comentariu de beausergent | iunie 2, 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: