Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Eşecul cognitiv al inteligenţei – I


„Eşecul [cognitiv al] inteligenţei are loc atunci când cineva se încăpăţânează să nu recunoască un lucru evident, când nimic nu îl scoate dintr-ale sale, când o convingere e invulnerabilă în faţa criticii sau a faptelor care o contrazic, când respectivul nu învaţă din experienţe şi devine un modul blindat.”

Acesta ar fi definiţia „de lucru”. Apoi sunt analizate pe rând: prejudecata, superstiţia, dogmatismul, fanatismul. „În toate aceste cazuri apare acelaşi factor de distorsiune : scutul în faţa probelor şi a argumentelor adverse, fapt care rupe ritmul normal şi progresiv al cunoaşterii.”

„Un modul blindat dobândeşte o relevanţă pe care nu o merită. Motivele acestui fapt pot fi diverse. Uneori e un simplu obicei indus de mediu, alteori o reacţie de apărare în faţa neobişnuitului şi de multe ori incapacitatea de a suporta situaţii complexe sau ambigue.”

„Personalităţile inteligente stăpânesc bine negocierea intimă. Nimeni nu e scutit de chisturi mentale – tabieturile de exemplu -, important e ca acestea să rămână izolate, să nu ajungă la centrii vitali importanţi şi să nu producă metastaze mentale. Important e să nu le lăsăm să pună stăpânire pe noi.
De ce aceste fenomene constituie un eşec al inteligenţei ? Pentru că blochează una dintre funcţiile inteligenţei, aceea de a cunoaşte realitatea. Cunoaşterea nu e un e lux, ci o funcţie vitală. Am nevoie să ştiu dacă această ciupercă e otrăvitoare sau comestibilă. Ar fî minunat să putem trăi într-o lume fantastică, dar nu putem. Pot să-mi imaginez că sunt Superman, cu condiţia ca această iluzie să nu mă împingă să-mi dau drumul de pe tereasă, să zbor. Dacă o fac, mă trezesc din visare imediat ce îmi sparg ţeasta.”

„Gândirea copilului, care la început era egocentric şi incoerent progresează către logică şi obiectivitate. Piaget, […], a admis că era nevoie de o motivaţie puternică pentru ca un copil să abandoneze redutele sale intime şi să pornească în cucerirea realităţii. Ce l-a determinat să o facă? Ceea ce îl determină pe copil să treacă de la o certitudine personală la una intersubiectivă nu poate fi logica, pentru că logica infantilă e mult pre slabă pentru ca incoerenţele să-l îngrijoreze. Impulsul pleacă din nevoia de a intra în legătură cu ceilalţi. Dorinţa de a trăi împreună cu alte persoane îl conduce pe copil către un mod de inteligenţă interpersonală.
Nevoile vitale impun o adaptare la realitate, o comunicare cu alte fiinţe şi o colaborare cu acestea în planul practic. Pentru toate aceste lucruri, în conştiinţa subiectului e nevoie de configurarea unui spatiu obiectiv, coumn, interpersonal şi ferm. Dialogul, de exemplu, e posibil numai când se poate abandona, chiar şi în mod fragmentar, universul personal, pentru a ajunge la obiectivitate, un teritoriu al nimănui, la dispoziţia tuturor.”

Vom reveni.

din Jose Antonio Marina, “Inteligenţa eşuată. Teoria şi practica prostiei”. Traducere din limba spaniolă de Cristina Sava şi Rafael Pisot. Iaşi, Ed. Polirom, 2006

* Acest post apare doar întâmplător în preajma unor evenimente politice. Această serie de postări priveşte doar experinţe personale, nu aş vrea să i se dea o extindere mai mare, pe care, evident, nu o vizează.

Anunțuri

Noiembrie 28, 2009 - Posted by | Inteligenţa eşuată

31 comentarii »

  1. dar dialogul nu e o chestiune care sa tina exclusiv de inteligenta. exista oameni care iti repugna sau pur si simplu iti sunt atat de diferiti incat iti pierzi vremea incercand sa dialoghezi. nu e vorba de obiectivitate aici, ci de afinitati, sa zicem, nu stiu daca-i cel mai bun cuvant.

    Comentariu de cinemavictoria | Noiembrie 28, 2009 | Răspunde

  2. ma simt cu musca pe caciula… pentru ca ma regasesc in postura descrisa, oarecum infantila, de refuz al dialogului – atunci cand simt ca nu am sanse sa castig – renunt mult prea devreme, aparent fara cauza – cauza este insa fuga de realitatea celorlalti si refugiul in lumea mea fantastica!
    si o s-o dau un pic si pe politica, scuze beausergent, am votat si votez in continuare cu base – nici macar nu sunt interesata sa discut motivele pentru care o fac, dar stiu, simt – ca nu pot sub nici o forma sa pun stampila pe celalalt, si nici sa stau deoparte n-am chef.
    😀 cred ca am ceva nervi, se simte?

    Comentariu de ultimulunicorn | Noiembrie 28, 2009 | Răspunde

  3. vă mulţumesc pentru reacţia atât de rapidă. 🙂
    Acest proiect – despre eşecul inteligenţei – l-am început în intenţia de a înţelege, atenua, justifica şi poate chiar a preveni un eşec al meu pe blogosferă. Dar am avut parte de întâlnirea cu persoane de o asemenea calitate, încât mi-am dat seama că problema prezenţei mele pe blog nu se punea în aceşti termeni. Atunci am mers pur şi simplu cu proiectul mai departe şi am ajuns aici. Demersul autorului e cât se poate de limitat: să-ţi provoci ţie daune pentru că nu (vrei/poţi să) accepţi o realitate sucks. atât şi nimic mai mult.

    @cinemavictoria
    eu am renuntat la un loc de munca ideal (imi plăcea ce făceam, eram respectat şi destul de bine plătit) numai pentru că o persoană cum o descrii tu, a fost ridicată, acolo, la poziţia de secretar de partid. iar modul lui de comportament a fost atat de respingator incat pur si simplu nu am mai putut respira acelasi aer cu el.

    @ultimulunicorn
    refuzul dialogului e rău doar dacă în urma acestui refuz îţi este ţie mai rău. atât. :).

    vă mulţumesc pentru vizită şi comentarii şi mai ales pentru promptitudinea lor.

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 28, 2009 | Răspunde

  4. nu stiu cât sunt de promptă, dar stiu că ascult des why worry la tine pe blog, creca ti-am zis. 🙂

    Comentariu de cinemavictoria | Noiembrie 28, 2009 | Răspunde

  5. Inteligenţa interpersonală, într-un cadru/mediu neadecvat, conduce la idiocraţie. Termenul Idiocraţie nu e consacrat în România, însă încărcătura lui, da. Îmi pare rău de conotaţie politică, însă mie mi-e tare frică, să ştii. Nu mă văd proiectat în viitor.

    Comentariu de Cerculeţ | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  6. Şi pe mine m-a neliniştit „teritoriul nimănui”. Totuşi, demersul autorului e strict profilactic. Nu întemeiază, nu defineşte direcţii, etc. şi e stabilit în cadul restrâns al căutării fericirii (personale, la început). „Inteligenţa interpersonală” e doar unul dintre conceptele propuse în acest articol, după cel de „negociere intimă” şi poate fi citit sub semnul lărgirii „intimităţii” la comunităţi din ce în ce mai mari (e adevărat, cu riscul depersonalizării şi eşuarea în idioţenii gen „political corectness”). „Negocierea” politică la care asistăm acum se face în cadrul „intimităţii” acestui popor şi are ca miză o ipotetică „fericire” ulterioară a acestuia. Singura garanţie, totuşi, a acesteia, ar fi politicianul cinstit şi compentent. Până atunci, omul e sub vremi…
    Mulţumesc pentru vizită şi comentariu. 🙂

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  7. 🙂
    hmm
    nu ma gandeam la asta cand am deschis postul
    🙂
    zi buna

    Comentariu de Belle de Jour | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  8. in primul rând, mă bucur că ai revenit. 🙂 apoi, n-am înţeles ce-ai vrut să spui… sorry.
    multumesc pentru vizită şi comentariu. 🙂

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

    • 🙂
      Majoritatea comentariilor s-ay referit indeosebi la ultimele paragrafe-ceea ce este interesant-adica la caracterizarea „dialogului” si la scurtul rezumat al ideilor piagetiene. 🙂
      De asta am zis ca nu ma asteptam la asa ceva cand am deschis postul
      🙂
      Mie imi place introducerea-primul paragraf:
      „Eşecul [cognitiv al] inteligenţei are loc atunci când cineva se încăpăţânează să nu recunoască un lucru evident, când nimic nu îl scoate dintr-ale sale, când o convingere e invulnerabilă în faţa criticii sau a faptelor care o contrazic, când respectivul nu învaţă din experienţe şi devine un modul blindat.”
      cu ideea esentiala: inteligenta egal gandire critica :)-asa citesc eu pasajul in cauza-gandire critica si deschisa (open-minded).
      Scuze de ermetismul-stilul lapidar in exprimare-practicat in comentariu
      🙂
      O seara foarte buna
      Si…multumesc pentru primire 🙂

      Comentariu de Belle de Jour | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  9. @cinemavictoria
    mă bucur că am avut aşa noroc cu „why worry”. eu sunt mort după vizite şi comentarii „creca ti-am zis”. 🙂

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  10. @Belle de Jour
    Dar tare mi-ar plăcea să-mi spui LA CE nu te gândeai când ai deschis postul! 🙂

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  11. chestia cu secretarul de partid se intâmpla în 2004. puteţi crede că mai există aşa ceva?!

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  12. Eu te cred, Sergent, am avut şi eu secretar de partid, prin 2002. Ei continuă să existe, mai buni şi mai frumoşi, prin odrasle. Secu avea un plan oentru chestiunea aceasta de prin anii ’80.

    Cred că-s defect. Nu m-am referit deloc la primul paragraf, pencă mi s-a părut axiomatic, dar respect traducerea frumoasei de ziuă, aşa că am recitit paragraful. Dar am recunoscut deja că-s defect, nu se aplică la mine, singura mea prejudecată e că nu am prejudecăţi. :p

    Comentariu de Cerculeţ | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  13. asta cu persistenţa prin odrasle m-a lovit şi pe mine: acum catva timp, cred ca era de craciun, am auzit-o pe o colega de serviciu spunand că tocmai cumpărase (de la metro) un parfum franţuzesc pentru educatoarea fetiţei ei. credeam că apucăturile alea cretine, cu cadouri pentru educatoare, învăţătoare etc. se practicau doar „pe vremea noastră” şi că au murit, însă se vede treaba că nu e deloc aşa …
    cred că am făcut o paranteză, probabil nu are legătură cu subiectul postului … sau, cine ştie? 🙂

    Comentariu de cinemavictoria | Noiembrie 29, 2009 | Răspunde

  14. chestia cu tabieturi = chisturi mentale m-a amutit.

    sa vezi, ca vine vremea cind supravietuiesti prin tabieturi. nu mai bine le spunem ritualuri?
    hm, trebuie sa ma gindesc mai bine.

    Comentariu de vic | Noiembrie 30, 2009 | Răspunde

  15. @ Belle de Jour
    Ai dreptate, articolul are două părţi diferite: prima – punerea problemei, ultima – o motivatie în depăşirea ei.
    Am sărit peste partea de mijloc, pentru că nu mi s-a părut că ar prezenta interes. Multumesc pentru lamuriri.

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 30, 2009 | Răspunde

  16. @Cerculeţ
    Am văzut şi eu fragmente dintr-un documentar despre cum nomencalatura comunistă pregăteşte schimbarea regimului şi acapararea puterii economice şi politice de către urmaşii ei. dar situaţia cu care m-am confruntat eu era mult mai simplă: fiinţe inferiorare, nevertebrate, patibulare-mandibulare, au ajuns să ocupe scena politică datorită eşecului politic al unor fiinţe normale. şi s-au comportat cum le dicta lor stomacul, murdărind mediul înconjurător cu dejecţii eliminate prin orificiul buco-anal. nimic mai mult. oricum, m-au vindecat de complexele de inferioritate 🙂

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 30, 2009 | Răspunde

  17. @cinemavictoria
    se pare că în partea aceasta a ţării acest obicei a devenit o a doua natură. am avut colegi care s-au simţit obligaţi să-mi facă mie cadouri pentru că am facut lucruri care ţineau de obligaţiile mele de serviciu, dar se intersectau cu atribuţiile lor. desigur le-am explicat cât de departe de logica firescă a relaţiilor de serviciu, colegiale şi, până la urmă, umane sunt astfel de gesturi…

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 30, 2009 | Răspunde

  18. @vic
    nici eu nu am citit cu plăcere aluzia la tabieturi, dar am considerat-o ca fiind tangenţială subiectului. eu mor după tabieturi, îmi place „teroarea” agendei şi mă îmbată demnitatea ancestrală a ritualului (sunt creştin ortodox practicant). dar când, săptămâna trecută, a trebuit să renunţ la un tabiet – unul singur – n-am fost în stare să o fac şi am avut de plătit pentru asta… şi îţi vorbeşte o persoană care s-a lăsat de fumat brusc – acum şase ani- după treisprezece ani de „întabietare”.

    vic, multumesc pentru vizită si comentariu. 🙂

    Comentariu de beausergent | Noiembrie 30, 2009 | Răspunde

  19. ca să vezi amuţeală. cu tabieturile n-am nimic, în schimb am tresărit sever la ideea de chist mental. mai mult întrebându-mă cu ce tratament/bisturiu se elimină aşa ceva. nu vreau să dezvolt, mi-e frică. şi în general frica pare un mare declanşator de chisturi mentale.

    mai voiam doar să mă iau cu unicornu’ de mână, în mai multe privinţe, dar în mod special cu privire la angoasa argumentativă. mie mi-e silă de „debate”, argumente, scrimă spirituală, concurs de discurs, etc. mi-a fost dintotdeauna şi cumva, chiar îmi repugnă oamenii foarte odihniţi şi chitiţi pe demonstraţie.

    Comentariu de ora25 | Noiembrie 30, 2009 | Răspunde

  20. @ora25
    dialogul nu implică neapărat scrima spirituală. nu trebuie neapărat să iasă cineva învins sau minimalizat. e vorba strict de efectul benign al dialogului. când rezolvi o problemă la mate şi te uiţi la rezultat şi vezi că nu ţi-a dat, e rău să ştii că ai greşit şi să vezi unde ca pe viitor să nu mai greşeşti? „Abandonarea, chiar şi în mod fragmentar, a universului personal” nu trebuie citită ca alienare, mai degrabă ca alinare… Şi dacă tot s-a dat pe politic, împotriva precauţiilor pe care am încercat să mi le iau: era rău dacă preşedintele şi parlamentarii s-ar fi închis într-o cameră şi ar fi căzut de acord „de aici nu plecăm până nu găsim o soluţie”? probabil naivitatea mea atinge aici cote arhetipale!!!

    Comentariu de beausergent | Decembrie 1, 2009 | Răspunde

  21. dialogul normal că nu implică neapărat scrimă, eu mă refeream la cel care implică scrimă, nu la orice dialog din lume iar când făceam referirea respectivă, chiar nu mă gîndeam la vreun dialog politic şi nici la căutarea de soluţii ci la plăcerea pe care o găsesc unii sau alţii în dezbatere. nu discut finalitatea acesteia, nu la rezultat mă refeream. nu ştiu de ce îmi spui de învinşi şi minimalizaţi, nu am amintit eu astfel de personaje.

    Comentariu de ora25 | Decembrie 1, 2009 | Răspunde

  22. ok. nici mie nu-mi place tipul respectiv de dialog. mă indispune şi îmi lasă un gol în suflet. unul mare 🙂 . şi, mi se pare mie, se lasă cu „învinşi şi minimalizaţi” . dar nu despre un astfel de dialog era vorba în articol. asta voiam să spun. 🙂
    am avut o săptămână tare ciudată. în prima parte a ei mi s-au intensificat problemele, pentru ca în a doua parte a ei, să se rezolve/amâne aproape toate (unele vechi de un an ba chiar mai mulţi…). de aceea am fost aproape inactiv blogosferic. 🙂

    Comentariu de beausergent | Decembrie 1, 2009 | Răspunde

  23. pii daaa, eu vorbeam doar de comentariul unicornului.
    în fine, să depăşim aceste încâlceli. eu am avut o săptămână normală, care s-a încheiat apoteotic cu foarte mulţi oameni supăraţi pe mine.
    îţi urez serbare frumoasă azi! 🙂

    Comentariu de ora25 | Decembrie 1, 2009 | Răspunde

  24. Multumesc pentru urare. Eu închin în cinstea şi spre viitorul de aur al acestei mânii cu o superbă curbă de sacrificiu! 🙂

    Comentariu de beausergent | Decembrie 1, 2009 | Răspunde

  25. ooo, mânie Ro’mânie, cu cupă cu cucută curbă! 🙂

    Comentariu de ora25 | Decembrie 1, 2009 | Răspunde

  26. mulţumesc pentru con-strângerea de inimă 🙂 (n-am găsit un răspuns mai bun…)

    Comentariu de beausergent | Decembrie 2, 2009 | Răspunde

  27. e un răspuns perfect. 🙂

    Comentariu de ora25 | Decembrie 2, 2009 | Răspunde

  28. 🙂

    Comentariu de beausergent | Decembrie 3, 2009 | Răspunde

  29. Ce poate fi mai util pentru societatea de azi formata din intelectuali aroganti care isi flutura bagajul de cunostinte dar nu isi gasesc o aplicare practica pentru acesta.
    Idealul inteligentei, bunastarea societati. 🙂

    Comentariu de Samira | Iulie 27, 2012 | Răspunde

  30. exact. inteligenţa care se raportează strâmb şi inadecvat la realitate devine sursă de nefericire.
    (Scuze pentru intârzierea răspunsului – wordpress-ul a pus comentariul tău in Spam şi abia ieri am dat peste el.)

    Comentariu de beausergent | August 1, 2012 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: