Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Un exagerat


http://www.youtube.com/watch?v=2bVK0CXkuck

Radu COSAŞU despre Jacques Brel

Un exagerat

„Cînt, persist şi semnez: mă numesc Jacques Brel ”

Ceea ce-l exclude pe Brel din rîndul celor mai fericiţi şi prea normali cîntăreţi de muzică uşoară este incapacitatea lui de a fi normal, fericit şi melodios, conform normelor în vigoare. El nu e cel mai bun. El e în afara celor mai buni. Muzica lui nu e uşoară. Ea e grea, complicată şi, în cele din urmă, insuportabilă. Toată arta lui vrea şi izbuteşte să facă insuportabilă banala confesie lirică de consum şi consens popular dintr-un „te iubesc”, dintr-un „iartă-mă”, dintr-un „hai să ne-ntîlnim sâmbătă seară!”. La Brel, „hai să ne-ntîlnim sâmbătă seară!” devine, dragă domnule, o tragedie. Căci sâmbătă seară, cînd ziceam că o să mergem la cinema, Madeleine nu vine la întâlnire. Şi dacă nu vine, ce-i? Cum, ce-i? Păi „Madeleine c’est mon Amérique à moi, c’est mon Noël…”. Fii, dom’le, serios! Păi tocmai asta sînt. Tramvai după tramvai, Madeleine nu apare şi omul – care poate fi distrus, dar nu învins, vorba ceea – proiectează vise tot mai mărunte şi tot mai exagerate; dacă am pierdut cinema-ul, mergem să mâncăm cartofi prăjiţi la Eugène şi dacă nu găsim „des frites chez Eugène „, luăm tramvaiul înapoi… Tânărul tremură, ţipă şi urlă într-un singur cântec, de parcă i s-ar juca viaţa. El exagerează, desigur. Absolut tot ce cîntă în Brel, pe chipul şi în gesturile sale e o exagerare: nimeni nu exagerează ca el cînd strigă „j’arrive!” sau „ma vie”, nimeni nu exagerează ca el într-un simplu „peut-être” sau „tu sais”, cînd murmură „să vorbim despre altceva”, cînd scoate limba spre „marii mahări” sau în voluptatea cu care rupe negaţia „pas ” de corpul unui vers. Fondul acestei exageraţiuni a fost dezvăluit odată, într-un singur vers al confesiunii „des vieux amants „, şi ţine tot de o incapacitate: aceea a neputinţei „de a deveni adult”. Brel e un adolescent nemîntuit, încărcat de „toată metafizica vîrstei de 15 ani”, cînd îţi plac Ibsen şi inflexibilii, cînd „n-ai învăţat să te îndoieşti de toţi şi de toate”, cînd te gîndeşti să mori primăvara, aruncîndu-le în faţă, tuturor, dispreţul tău, dar pînă la acel moment tremuri în staţia de „tram 33” pentru Madeleine. Adulţii sînt urîţii, plicticoşii care-ţi impută că prea le iei în serios, sînt „les bourgeois”, „le bourgeois c’est le vulgaire”, vorba unchiului Gustave (Flaubert), sînt proastele care nu înţeleg că aducîndu-le bomboane le-ai dat chiar sufletul tău, sînt idioţii cărora le place cum se omoară taurii în arenă, „tous ces gens-là”, cu excepţia prietenilor şi a celor numiţi „les vieux „. Nimeni nu are, în muzica asta, sarcasmul lui Brel ridiculizînd prostia generală – nimeni nu are puterea şi fineţea lui de umor în a-şi asuma ridicolul personal în faţa blocului de granit al stupidităţii. Ca şi lipsa de duplicitate, vulnerabilitatea lui e totală. El o garantează însă cu un chip pe care curajul disperării adolescente pentru pierderea unei iubite găseşte mereu convulsia unui sentiment înalt şi capital în cererea de a schimba viaţa sau de a crăpa. Ceea ce-i apăsător, constrîngător, de nerefuzat, la Brel şi la muzica lui – domnule, iartă-mă – uşoară, este acreditarea exagerării ca supremă sinceritate: fără exagerare, nu se poate trăi şi iubi. Viaţa însăşi e o exagerare a naturii. Dacă vrei ca ea să nu te părăsească – trebuie să exagerezi, cu aceeaşi consecvenţă, ca ea. Brel e un adolescent exaltat – cu oroare de orice adulterie -, un tînăr nebun şi un bufon brusc bătrîn – cu oroare de orice solemnitate – care-ţi dă insuportabilul sentiment că are dreptate în ce urlă, lăsîndu-ţi melancolia deloc blîndă a unui patetism pe care nu ştii cine-l face desuet, tot mai desuet: înţelepciunea sau laşităţile noastre?

Anunțuri

Octombrie 1, 2009 - Posted by | Literatură, Muzică

15 comentarii »

  1. Off Topic:
    Azi Monk are dulceata de dimineata
    Si chiar acum i-am mai pus dulciuri elvetiene de flori si de insecte
    In caz ca il trimit la mine are ce face
    🙂
    Zi buna

    Comentariu de Belle de Jour | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  2. :D, bine, sunt impresionat de pregatiri! il las … sa-mi spui numai cand sa vin dupa el 😀 thanks a lot. ma gandeam sa-l trimit cand voi face postul cu modulele… dar la asemenea pregatiri… nu-i pot refuza asemenea delicii 🙂
    multumim tare mult.
    peste 10 minute e la tine!

    Comentariu de beausergent | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  3. oki
    lasa-l cand vrei tu
    🙂

    Comentariu de Belle de Jour | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  4. http://blogqed.blogspot.com/2009/10/fairly-tales.html
    gata e la mine
    e in padure cu mancare si cu zane
    🙂
    Il iei cand vrei tu
    Zi linistita
    🙂

    Comentariu de Belle de Jour | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  5. multumesc

    Comentariu de beausergent | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  6. nu cred ca-mi placea incadrarea lui brel la adolescenta. „bien sur tu pris quelques amants/il fallait bien passer le temps/il faut bien que le corps exulte”. astea nu-s cuvinte de adolescent. brel vorbeste ca un om care STIE.
    mai degraba: „il nous fallut bien de talent/pour etre vieux sans etre adultes”. asta da. eu asa il vad.

    Comentariu de cinemavictoria | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  7. intradevar, si mie imi suna nepotrivit. chiar acum o ora, mergand pe strada ma gandeam la asta. nu ma vad, nu il vad, in postura de etern adolescent (am postat textul fara sa-l recitesc 😦 il aveam de cativa ani in memoria calculatorului si eram sigur ca „va trece”, asa cum „a trecut” textul cu brassens si l-am recitit numai dupa ce l-am publicat). atunci… pica toata partea a doua a textului?

    Comentariu de beausergent | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  8. nu pica, de ce sa pice, e doar un punct de vedere care nu coincide cu impresia noastra, nu vad nimic rau in asta. oricum textul e foarte frumos scris si pe radu cosasu tot il iubim.

    Comentariu de cinemavictoria | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  9. da. gândesc eu în termeni prea categorici… 🙂

    Comentariu de beausergent | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  10. 🙂
    Sper ca Monk s-a simtit azi bine in visite
    Nu am avut cum sa stau pe acasa cu el
    Sper ca este multumit de vizita prin padure
    E un personaj ffffff interesant si mi-a povestit multe
    🙂
    Merci de commenturile in lipsa
    🙂

    Comentariu de Belle de Jour | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  11. eu multumesc. am fost cam obosit si neinspirat. … si am avut o zi grea la serviciu… 🙂 poate o sa iasa un blog nou din iesirea asta a lui monk… asa ar fi normal 🙂

    Comentariu de beausergent | Octombrie 1, 2009 | Răspunde

  12. il iubesc ” la nemurire”, asa exagerat cum e!

    Comentariu de coryamor | Octombrie 5, 2009 | Răspunde

  13. … sau pentru ca e exagerat asa cum e. pe mine prima vizionare, absolut intamplatoare a lui, la tv. m-a facut praf. a trebuit sa stau jos. si mi-am spus ce-a fost asta! multumim de vizita si de comentariu si… mai poftiti! 🙂

    Comentariu de beausergent | Octombrie 5, 2009 | Răspunde

  14. mie mi l-a prezentat o amica, pe o caseta.cand l.am vazut prima oara mi.am dat seama ca il stiam de undeva 🙂 parca. oricum, omul era un fenomen, eu asa il vad. si il vad si un posibil mare actor, caci, daca nu e neaparat exagerare, e mult dramatism in tot ce canta, bine jucat (sau poate nici nu e jucat).

    Comentariu de coryamor | Octombrie 6, 2009 | Răspunde

  15. eu stiam ca s-a retras din concerte cand a simtit ca nu mai poate fi sincer pe scena. dar poate nu stiu eu bine…

    Comentariu de beausergent | Octombrie 6, 2009 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: