Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

pentru a explica anumite stări sufleteşti


Deoarece aut. nu se simte în stare, şi nici nu e el cel mai indicat, să mediteze asupra lacrimilor, va trebui să se recurgă pentru informaţii asupra apariţiei acestora, precum şi a compoziţiei fizice şi chimice la un dicţionar aflat la îndemână. În lexiconul în şapte volume al unei firme destul de discutabile, ediţia din 1966, se găsesc următoarele informaţii despre lacrimi:

„Lacrimi, lat. lacrimae, lichidul eliberat de glandele care umectează sacul conjunctival al ochiului, ferindu-l de uscare şi spălând neîntrerupt micile corpuri străine aflate în ochi; el (probabil lichidul. obs. a aut.) se scurge în unghiul palpebral intern şi de acolo în canalul lacrimo-nazal. Datorită iritării (inflamaţie, corp străin) sau emoţiilor curgerea l. poate deveni mai abundentă (plâns).”

În acelaşi lexicon găsim despre plâns următoarele: „Plânsul – ca şi râsul – formă de expresie a unei crize. Adică a tristeţii, înduioşării, mâniei sau bucuriei; psihologic (sublinierea nu aparţine aut.): p. constituie încercarea de eliberare sufletească. Însoţit de secreţie lacrimală, sughiţuri şi convulsii p. se află în legătură cu sistemul nervos vegetativ şi cu trunchiul cerebral. Ca p. forţat şi p. spasmodic neinfluenţabil, în cazul dispoziţiei depresive, a bolilor maniaco-depresive, a sclerozei multiple.”

Deoarece eventualele persoane interesate vor izbucni, probabil, la citirea acestui text în ceea ce acolo e indicat prin r., simţind, poate nevoia de a le fi explicat şi reflexul acesta, vom reda în cele ce urmează şi acest paragraf, fie şi doar pentru a-i scuti de procurarea lexiconului sau de răsfoirea lui.

„Râsul, antropologic (toate viitoarele sublinieri nu aparţin aut.): mimică expresivă ca rezonanţă corporală a stărilor sufleteşti în situaţii de criză plâns. Filozofic: r. al înţeleptului, surâsul lui Buda, al Monei Lisa, datorat siguranţi de sine a existenţei. Psihologic: schimbare a expresiei mimice ca semn al bucuriei, al caraghioslâcului, al hazliului. Reflectă ca r. copilăresc blazat, ironic, din toată inima, eliberator, disperat, răutăcios, cochet firea şi caracterul. Patologic: în cazul bolilor de nervi şi a psihozelor r. impulsiv ca r. silit, r. sardonic, însoţit de schimonosirea feţei şi r. isteric ca r. spasmodic. Social: r. are un efect molipsitor (ideomotorică, adică mişcarea datorată închipuirii).”

[…] Astfel constatăm: o explicaţie a noţiunii fericire lipseşte în acest lexicon. […] Culmea fericirii a fost însă descoperită, definită ca „esenţă a unei împliniri desăvârşite şi de durată; orice om tinde în mod natural spre ea; lucrul în care îşi caută fericirea finală depinde de alegerea pe care o face, alegere care îi determină întreaga comportare în viaţă; după dogma creştină adevărata c.f. poate consta doar în beatitudinea eternă.”

[…]

Deoarece l. p., r. şi f. au fost îndeajuns de lămurite, iar asupra definiţiei lor ca instrumente de lucru se poate recurge oricând la lexicon, nu va fi necesar să insistăm prea mult în această relatare asupra diferitelor stări sufleteşti, ci va fi suficient să facem referiri la explicaţiile din dicţionar , folosindu-ne de respectivele abrevieri. Iar findcă l. r. şi p. nu apar decât în situaţii de criză, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i fericim pe aceia care n-au avut sau au fost scutiţi sau au rezistat la crizele din viaţa lor, care n-au vărsat nicicând vreo lacrimă, cărora plânsul le-a rămas străin, care n-au fost nevoiţi să plângă vreodată după cineva şi n-au făcut altceva decât să se folosească de r. regulamentar. Ferice de cel al cărui sac conjunctival n-a trebuit să intre nicicând în funcţiune, care a depăşit cu ochii uscaţi toate vicistitudinile şi nu s-a folosit niciodată de canalul lacrimal. Ferice de asemenea de cel care îşi ţine zdravăn sub control trunchiul cerebral şi care, aflat în permanentă siguranţă de sine a existenţei, n-a fost nevoit să râdă sau să surâdă din altă pricină decât cea a înţelepciunii! Laudă lui Buda şi Monei Lisa, care au avut fără întrerupere siguranţa de sine a existenţei.

Pentru că vom avea nevoie şi de durere, nu vom reproduce întreg capitolul din lexicon, ci vom cita doar paragraful esenţial: „Gradul de sensibilitate faţă de d. este diferit în funcţie de individ, mai ales din pricină că la d. fizică iniţială se adaugă şi d. sufletească. Combinaţia celor două produce d. subiectivă.”

[…] mai dăm în grabă şi constatarea esenţială din lexicon asupra suferinţei, pentru a ne completa inventarul de termeni. Ea (s) „e cu atât mai puternic resimţită de către om, cu cât e vorba de bunuri mai de preţ şi cu cât mai sensibilă îi e firea. ” Pentru că atât surâsul cât şi suferinţa încep cu aceeaşi literă, vom folosi de acum înainte abrevierea s. 1 pentru surâs şi râs şi pe aceea de s. 2 pentru suferinţă şi anume, pentru a explica anumite stări sufleteşti.

*** din Heinrich Böll – Fotografie de grup cu doamnă, trad. Petru Forna

Anunțuri

Septembrie 18, 2009 - Posted by | Literatură

15 comentarii »

  1. simt ca ar trebui sa am o reactie dar nu stiu care.
    efectiv nu stiu ce ar trebui sa simt sau sa gandesc dupa ce am citit aceasta insemnare. l.,p.,r.,f.? /:)

    Comentariu de ultimulunicorn | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  2. pai, ai avut deja una :). Böll e un scriitor ironic. se amuza sa folosească definitii de lexicon pentru a ajunge la expresivitate literara. acesta a fost un roman care mi-a placut foarte mult. si Böll e unul din preferaţii mei. păcat că a trebuit să se ocupe de culpa germanilor de după război. dar chiar şi aşa scrisul lui e cuceritor. bine, o astfel de picatura, ce am postat eu, nu poate spune prea mult. imi cer scuze, dar postarea a fost cam „personala” din acest punct de vedere. multumesc pentru vizita si comentariu.

    Comentariu de beausergent | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  3. I just made a bad joke
    hey, dude, e blogul tau!!! nu cred ca e cazul sa-ti ceri scuze.
    mi-a placut.

    Comentariu de ultimulunicorn | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  4. o fi blogul meu, dar macar postarile luuungi trebuie sa vina cat de cat pe orizontul de asteptare al vizitatorului! 🙂 omul investeşte minute şi rabdare pana sa ajunga la sfarsit. dar daca zici ca ti-a placut… 🙂 ma bucur. ah, si multumesc pentru „marea linistita”. si stii ce-am observat in legatura cu monk? daca-i dau liber, un pic nu sunt atent si il si vad ca a preluat carma. si uneori e prea tarziu sa mai intervin. deci monk nu liber, monk supravegheat! 🙂

    Comentariu de beausergent | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  5. mi-a facut, monk, o chestie urata, cu … şi cu ….! zilele astea!!

    Comentariu de beausergent | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  6. stii ce? eu l-as concedia fara preaviz in locul tau. dar ma gandesc ca e criza si… trebuie sa traiasca si el. 😉

    Comentariu de ultimulunicorn | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  7. 🙂 categoric sunt sensibil la motive de criza .(u have no idea !)dar el nu e angajat! mi-a aparut in suflet ca viermele-n cireasa si … lasa, chiar mi-ar parea rau sa te plictisesc.

    Comentariu de beausergent | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  8. crede-ma, chiar nu e cazul!
    si…?/:)

    Comentariu de ultimulunicorn | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  9. 🙂 oh, multumesc… şi ma tem să nu supăr, sau sa nu jignesc, sau să nu plictisesc (dar asta pare mai putin grav). chestii din astea… si tot timpul am impresia ca am suparat, sau jignit pe cineva. apoi aflu, cu stupoare si usurare, ca persoana in cauza nici vorba sa …

    exemplu: la primul ei comentariu pe blogul meu belle-de-jour zice cam asa: ce importante sunt virgulele la proust! imediat, monk a venit cu doua posibile interpretari: 1. la cat de aiurea pui tu virgulele, cum pretinzi ca il citesti pe proust (sau ca-l intelegi) 2. dupa cum ai pus tu virgula in fraza comentata (ceva despre incercarea de a nu fi inoportun) reiesea ca nu e neaparat nevoie sa incerci sa nu fii inoportun si prin asta ea vrea sa spuna ca ai fost inoportun! am rugat-o diplomatic, pe belle, sa-mi spuna ce a vrut sa spuna. si ce crezi ca a vrut sa spuna? ca virgulele la proust sunt importante. si atat! astea sunt problemele pe care le am cu monk si de-aia trebuie supravegheat! mersi de rabdare 🙂

    Comentariu de beausergent | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  10. n-ai tu idee cat de bine te inteleg…

    Comentariu de unicornu' paranoic | Septembrie 19, 2009 | Răspunde

  11. scuuuuze! era in spam ultimul comentariu. ieri am stat ff. putin la calc. si nu l-am vazut decat in dimineata asta. scuze, inca o data!

    Comentariu de beausergent | Septembrie 21, 2009 | Răspunde

  12. 😀 asta-i monk care vorbeste! scuzele nu erau necesare, stai calm.

    Comentariu de ultimulunicorn | Septembrie 21, 2009 | Răspunde

  13. ok. s-a linistit. iti multumim 🙂 !

    Comentariu de beausergent | Septembrie 21, 2009 | Răspunde

  14. Axa timpului mai lipseşte, ca să situăm l, d şi r în momentele T zero, T unu şi T infinit de descărcare a sacului conjunctival (pe care ni l-a adus Moş Crăciun anul ăsta, că nu am fost prea cuminţi).

    Comentariu de K | Septembrie 21, 2009 | Răspunde

  15. sa fie l. de r. la infinit ! transmitem s.1 🙂

    Comentariu de beausergent | Septembrie 21, 2009 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: