Beausergent's Blog

– blog de semne şi minuni –

Dans l’eau de la claire fontaine

new entry în proiect brassens Dans l’eau de la claire fontaine

Reclame

septembrie 15, 2009 Posted by | Georges Brassens | 4 comentarii

Ameninţarea morţii

262Un tânăr grădinar persan îi spuse principelui său:
– Salvează-mă! În dimineaţa asta m-am întâlnit cu Moartea. Ea mi-a făcut un semn de ameninţare. La noapte aş dori, printr-o minune, să ajung tocmai la Ispahan.
Mărinimosul principe îi împrumută caii săi. Spre seară, întâlni Moartea pe o alee a grădinii şi o întrebă:
– De ce l-ai ameninţat azi dimineaţă pe grădinarul nostru?
– N-a fost un semn de ameninţare ci de surpriză. Căci îl vedeam în zorii zilei la o asemenea distanţă de Ispahan, ştiind că tocmai de la Ispahan va trebui să-l iau la noapte.

După JEAN COCTEAU, Le Grand Ecart

În Jorge Luis Borges, Adolfo Bioy Casares, „Scurte istorii extraordinare”, tălmăcite de CRISTINA HĂULICĂ

revista Secolul 20 nr. 282-283

(imaginea de aici)

septembrie 15, 2009 Posted by | Literatură | 8 comentarii

inteligenţa vătămată şi inteligenţa eşuată…

inteligenta_esuataÎn acest studiu, inteligenţa este coborâtă „de pe tronul său platonic, unde se dedica problemelor raţiunii pure, broderiilor matematice, filigranului cartezian” şi este cufundată în viaţa de zi cu zi, „în labirinturile palpitante ale inimii, în impura raţiune practică.” Marele obiectiv al inteligenţei este ceea ce numim fericire şi, din acest motiv, toate eşecurile ei conduc la nefericire. „E tragic să descoperi că deseori circumstanţele, experienţele de viaţă ale unei persoane îi limitează acesteia resursele intelectuale, capacitatea de a ţine piept vieţii. Se ajunge atunci la un eşec obiectiv de care, desigur, victima nu este responsabilă. Un copil căruia i s-a inoculat ura va suferi de un dezechilibru permanent în viaţă. Este o inteligenţă vătămată.”

„De multe ori este dificil să distingem între o inteligenţă vătămată şi una eşuată, pentru că amândouă duc la aceleaşi rezultate dureroase.” Este vorba de fenomene complexe, greu de definit. Să luăm cazul lui Franz Kafka. „Se considera un neîmplinit şi nu din cauza lipsei succesului literar, ci a dificultăţii de a trăi. În unele rânduri vorbeşte despre eşec ca fiind „destinul său fatal”, în altele ca fiind „o acţiune intenţionată”. „Ceea ce doream eu era să trăiesc fără să fiu deranjat.” A fost victima unei patetice vulnerabilităţi care l-a făcut să scrie: „Pe bastonul lui Balzac poate fi citită această inscripţie „Dărâm toate obstacolele.” Pe al meu: „Toate obstacolele mă dărâmă.” ” De unde venea această fragilitate? Ar fi putut să o evite? Ar fi trebuit să o evite? O întrebare şi mai insidioasă: Am fi dorit să o evite?”

Jose Antonio Marina, „Inteligenţa eşuată. Teoria şi practica prostiei”. Traducere din limba spaniolă de Cristina Sava şi Rafael Pisot. Iaşi, Ed. Polirom, 2006

septembrie 15, 2009 Posted by | Inteligenţa eşuată | 2 comentarii