O gămălie de lumină
“… cunoaştem, desigur, cu toţii explozia aceea orbitoare provocată de simplul fapt că o păpuşică e ridicată de pe podeaua unei case abandonate cu îngrijire: soldatul care-o face n-aude nimic; pentru el, asta e doar expansiunea mută şi nelimitată a ceea ce în timpul vieţii sale a fost o gămălie de lumină în centrul întunecat al fiinţei.” (Nabokov, La Alep, odată… , 1943, trad. )
Atât. O gămălie de lumină.
Uneori resimt ca pe o vină faptul că am lăcomit la mai mult.
Raniţa-n spate, sergent!
Sau, cum ar spune cineva: “Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”
Like this:
6 bloggers like this post.
15 comentarii »
Lasă un răspuns
Cine sunt eu
“Je porte le nom que vous voudrez et c’est mon veritable nom.” (Citat aproximativ din Paul Valery).
FAQ:
- cum mi-am ales nick-ul acesta.
- dacă am dat vreun interviu. da. am dat.
Concurs de weekend pe blogul lui Alex
ApropoTV fanatic
Jerome K. Jerome fanatic
Praf de carte, natură şi cultură
-
Arhive
- ianuarie 2012 (5)
- decembrie 2011 (10)
- noiembrie 2011 (7)
- octombrie 2011 (4)
- septembrie 2011 (4)
- august 2011 (4)
- iulie 2011 (4)
- iunie 2011 (7)
- mai 2011 (2)
- aprilie 2011 (3)
- martie 2011 (7)
- februarie 2011 (3)
-
Categorii
- - Bine că mi-s io deştept! -
- Actualitate
- Caramida zilnică
- ce se dă şi ce se cerne
- Cine e Madison?
- Confesiunile unui om bun
- De ce citim Proust ?
- Despre mine
- ex movies meis
- Filmul german
- Georges Brassens
- Ghici ghicitoarea mea
- Hero şi Leandru
- Inteligenţa eşuată
- Introducere la un mod de a fi
- K să mai râdem
- Klaus Kinski
- La cireşe
- La multi ani
- Le Petit Beausergent Illustré
- Leapsa colorata
- Literatură
- Muzică
- Nietzsche
- Oameni
- Plume
- Romania actualitati
- scanare
- Secolul 20
- Semne de viata
- Sărbători Fericite!
- Timp si eternitate
- Tristeti lusitane
- Uncategorizable
- Uncategorized
-
RSS
Intrări RSS
Comentarii RSS
Uneori resimt ca pe o neputinta faptul ca vad lucrurile doar prin prisma proprie,
Ca nu pot percepe lumea inconjuratoare decat dintr-un singur punct de vedere – al meu.
Suntem limitati de propria experienta de multe ori neindestulatoare.
Citind carti am incercat sa vad lucrurile din puncte diferite de vedere.
Nu stiu in ce masura am reusit sa ies din mine si sa ma plasez in mintea autorului.
Cred ca am amplificat nejustificat totul…
Aş fi curios ce anume din postarea de mai sus te-a dus cu gândul la cele spuse în comentariu.
Citatul de mai sus m-a impresionat prin faptul că se intersecta cu nişte frământări de-ale mele din perioada aceasta… Poate că, altfel, aş fi trecut lejer mai departe, dar aşa, a trebuit să las cartea deoparte, un timp, după ce am citit fragmentul respectiv. Astfel de “intersectări” par a avea efectul unor grenade detonate la baza “zidului de subiectivism” al operei, sau al autorului, provocând breşe în acest zid, care ne permit să-l înţelegem mai bine (sau, poate, să ne înşelăm mai copios
).
“…expansiunea mută şi nelimitată a ceea ce în timpul vieţii sale a fost o gămălie de lumină în centrul întunecat al fiinţei.” asta a fost bucata care a declansat regretele in mine.
Dar nu cred ca pot sa te fac sa intelegi cum anume am interpretat-o si de ce a declansat pareri de rau.
Ceva gen – stim ce am avut numai dupa ce nu mai este…
e tragic că lăcomim la mai mult …
dar vină nu poate fi …
sunt atât de rare comentariile tale, încât nu mi-am permis să răspund imediat, pe negândite, alandala. după o îndelungă pauză de/în gândire, mi-am dat seama că, oricât aş lungi-o, răspunsul meu tot nu poate fi altminterea. deci zic că eu am trivializat la maximum fragmentul citat, considerând că soldatul nu numai că a ridcat păpuşa, dar s-a mai şi apropiat de bibliotecă, a scos o carte, s-a tolănit în fotoliu, a dat drumul la radio, şi-a aprins un trabuc, şi-a turnat un coniac, şi-a sunat prietenii pentru cozerii amuzante, etc… nemaiauzindu-şi camarazii de luptă care-l strigau de afară disperaţi: “Just get it done and quickly! We’re dying out here!” Vreau să spun că am cam abandonat “domeniul luptei” în ultimul timp, de aceea, hotărârea mea de anul nou ar fi o cugetare de-a lui Brâncuşi, care, e adevărat, sună patetic scoasă din context : “Să munceşti ca un sclav şi să creezi ca un zeu”.
păi comentariile mele sunt rare pentru că eu nu prea sunt o persoană care să comenteze
, sau aşa am devenit, în schimb să ştii că tăcerile mele nu sunt rare, iar mie asta mi se pare mai plin de substanţă, să taci cu tâlc, decât să comentezi cu orice preţ. pe de altă parte, însă, e adevărat că tăcerile altora sunt interpretabile, iar eu ştiu lucrul ăsta mult prea bine şi prea dureros, şi eu am interpretat la greu … de-aia zic că e bine în general să risipim ceaţa de pe lucruri: eu vin şi tac foarte des la tine aici şi e la fel de frumos ca întotdeauna. 
la mulţi ani, beau, un an innoit şi inmiit în bucurie şi hotarârile tale să devină realitate!
uff, ce bine mi-a picat comentariul ăsta.
La mulţi ani şi un an nou fericit!
Îmi uşurezi foarte mult “misiunea”, ştiu exact ce să-ţi urez:
“Să munceşti ca un sclav şi să creezi ca un zeu”.
La mulţi ani!
Îţi mulţumesc mult pentru urare şi pentru vizitele şi comentariile de peste an!
La mulţi ani şi un an nou fericit!
La mulţi ani! Sunt de acord cu Siluan Athonitul… ţine-o bine şi multă speranţă, sergent!
Da… El e!
O ţin bine să n-o pierd.
La mulţi ani şi un an nou fericit!
la multi ani.
http://sites.radiofrance.fr/francemusique/ev/fiche.php?eve_id=280000417
La mulţi ani!!!
. Cu siguranţă o să-mi găsesc timp să mă bucur de ea. 
Mulţumesc pentru atenta surpriză
La mulţi ani, Beausergent! Să îţi fie gămălia de lumină o galaxie rotitoare de gânduri, ca şi până acum, de fapt!
La mulţi ani şi vouă, Însemnărilor! Mulţumesc pentru urare şi aprecieri!