O gămălie de lumină

“… cunoaştem, desigur, cu toţii explozia aceea orbitoare provocată de simplul fapt că o păpuşică e ridicată de pe podeaua unei case abandonate cu îngrijire: soldatul care-o face n-aude nimic; pentru el, asta e doar expansiunea mută şi nelimitată a ceea ce în timpul vieţii sale a fost o gămălie de lumină în centrul întunecat al fiinţei.” (Nabokov, La Alep, odată… , 1943, trad. )

…and of course we all know of that blinding blast which is caused by merely picking up a small doll from the floor of a carefully abandoned house: the soldier involved hears nothing; for him it is but an ecstatic soundless and boundless expansion of what had been during his life a pinpoint of light in the dark center of his being.

Atât. O gămălie de lumină.
Uneori resimt ca pe o vină faptul că am lăcomit la mai mult.
Raniţa-n spate, sergent!

Sau, cum ar spune cineva: “Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”