Cu raze moi sfiosul clar de lună…

Cu raze moi sfiosul clar de lună
Străbate cerul nopţii infinit,
Norii se sparg goniţi ca de furtună -
Cohortă ce-n măcel s-a risipt.
Cedronul scoate mugete barbare,
Măslinii-apun pe mute stânci în zare.

Doamne, discipolii tăi dorm – o ceată
Pe solul umed. Însă pacea lor
În suflete de spaimă-i tulburată:
Ei văd cum vii spre ei plutind uşor,
Te văd venind în vis şi-aud suspinul
Ce-n rugăciunea ta exprimă chinul.

Dar tu zaci singur. Lumea, vai! nu poate
Să-ţi simtă spaimele din pieptu-amar.
Tu zaci sub o imensă greutate
Şi răni deschise sângerează iar.
E ultima, suprema ta-ncleştare,
Pământ şi iad se-ntrec să te doboare.

O culme-a deznădejdii ţi se-arată,
O cruce şi insulte-acolo sus,
E culmea ta şi crucea destinată
De mai demult; nu – tu ţi le-ai propus.
N-ajunge tot ce porţi, când taci, pe buze -
Infernul însuşi vine să te-acuze.

Tu vrei să porţi păcatul, iată-l, vine,
Ţâşnind spre cer din bezna cea mai grea.
Sămânţa îndoielilor se-aţine
Şi-oroarea care n-are glas te vrea;
Se-apropie cu gesturi ce-ameninţă,
Vor să te vadă mort de suferinţă.

Tu lupţi puternic, lacrimi mari de sânge
Anunţă-n suflet marele tău chin.
„Această cupă n-am s-o pot respinge;
Va trebui s-o beau. Tată divin,
Să fie voia ta!” Un fel de-aripă
De heruvim te ispiteşte-o clipă.

Loc al trecutului, mai sfânt ca toate,
Getsimani-Golgota! A plecat
O veste bună prin eternitate:
Omul şi Dumnezeu s-au împăcat.
O împăcare-a inimii, ce-mparte-a
Durerii floare şi învinge moartea.

Loc al prezenţei celei mai curate!
Sufletul ţi se-nchină, obosit,
Unde sub vraja vieţii-adevărate
Un serafim din cer a poposit, -
Bolnavii vin, şi cerul se deschide,
Şi curge apa noii vieţi limpide.

O, Loc al judecăţii viitoare
A lumii, pentru buni şi pentru răi!
Orice mândrie vană piere, clare
Inundă haruri peste munţi şi văi.
Nainte şi-napoi prin vârste-nvie
Jaloane-n valuri vii de veşnicie.

GETSIMANI SI GOLGOTA, poezie de tinereţe a lui Nietzsche, tradusă tot de ŞTEFAN AUGUSTIN DOINAŞ.

În urma succesului inregistrat de această postare am hotărât să continuăm jocul. Deci, oare cine a scris această poezie?